Viziune
Imitaţie

Al meu cuget mă-nălţasă în a ceriului tărie,
Unde s-află-acea fiinţă ce în darn chem prin morminte,
Acolo în ceat-aleasă, în lumină ş-armonie,
Mai frumoas-am revăzut-o cu duioase simţiri sfinte.

Mă luă de mâni şi-mi zisă: În această sferă fie
Ca să vii, de se ascultă umelita-mi rugăminte;
Eu sum fiea ce-n viaţă îţi eram de bucurie,
Ş-a me zi am încetat-o de-a ei sară mai nainte.

Dispoierea muritoare gios ţărâna o culege.
Iar aceea ce voi plângeţi, mântuită de furtună,
Aici gustă fericire care omul n-o-nţelege.

Ah, di ce îmi lasă mâna ş-a ei vorbe nu mai sună,
C-auzind a lor dulceaţă, chiar atunci voiam alege
Să rămân în loc ce vecinic sufletele împreună!