Cu vuiet şi zgomot torentele trec,
Şi unul pe altul ca-n luptă se-ntrec;
Le place mişcarea ş-a undei lăţime,
Le place răceala, ce dă prospeţime;
Şi oamenii astfel în şir necurmat,
Pe calea vieţii se scurg ne-ncetat;
Şi cred că au inimi, dar a lor căldură,
Ca torentul rece-i egoism şi ură.