Un om beţiv odată se ispoveduia,
Iară duhovnicul aşa îl sfătuia:

— Aproapele tău să-l iubeşti,
Şi pe vrăjmaş să nu urăşti!
De vin cu totul să te laşi

Că-ţi este cel mai rău şi ne-mpăcat pizmaş.
— O contrazicere ce nu-i de înţeles, --
Răspunse beţivaşul:

Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceşi
Să nu-mi urăsc vrăjmaşul
Şi iată prin urmare,

Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.