Mehedinţeanul
Frunză verde magheran,
Voinicel mehedinţean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag
Şi-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot
Şi-s frecat cu busuioc
Să am zile cu noroc.
După ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut
C-am fugit de la părinţi
Tot în munţi, la Mehedinţi.
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale
Ş-am ajuns un voinicel
Cu inima de oţel.
Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor[1]
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Şi pe greci şi pe ciocoi.
Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un şoiman mehedinţel
Care ştie să chitească,
Rândunica s-o lovească,
Şi mai ştie de călare
Să se lupte-n fuga mare,
Şi mai ştie să înoate
Vâslind Dunărea din coate.
Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul,
Aoleo! de rău, de bine
Ţipă sufletul în mine!
1. ↑ În Valahia mică, peste Olt, mulţi cred că Tudor Vladimirescu, şeful pandurimii de la 1821, n-a murit, şi îl aşteaptă să se întoarcă la munţi, ca să mai organizeze o nouă goană de greci şi de ciocoi vânduţi la străini.