string(7) "library" string(8) "document"
1832
1385
80
1574
1466
1391
1775
1410
1711
5500
1401
1504
1359

Mehedinţeanul

Frunză verde magheran,
Voinicel mehedinţean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag
Şi-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot
Şi-s frecat cu busuioc
Să am zile cu noroc.
După ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut
C-am fugit de la părinţi
Tot în munţi, la Mehedinţi.
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale
Ş-am ajuns un voinicel
Cu inima de oţel.
Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor[1]
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Şi pe greci şi pe ciocoi.
Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un şoiman mehedinţel
Care ştie să chitească,
Rândunica s-o lovească,
Şi mai ştie de călare
Să se lupte-n fuga mare,
Şi mai ştie să înoate
Vâslind Dunărea din coate.
Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul,
Aoleo! de rău, de bine
Ţipă sufletul în mine!

1.    ↑ În Valahia mică, peste Olt, mulţi cred că Tudor Vladimirescu, şeful pandurimii de la 1821, n-a murit, şi îl aşteaptă să se întoarcă la munţi, ca să mai organizeze o nouă goană de greci şi de ciocoi vânduţi la străini.