Doina oltenească
În noaptea Sântei-Mării
S-au vorbit vro trei copii
S-apuce-n codrul de tei
Să cerce de-s voinicei.
Pe unu-l chema Ciocan
Ş-avea-n mână-un buzdugan,
Pe-al doilea Busuioc
Şi ţinea potera-n loc.
Iar eu mă numeam Mihai
Şi săream pe şapte cai
De striga Craiova vai!
Şapte ani am haiducit,
Pe ciocoi am îngrozit,
Dar pe când ne luptam noi
Au pierit doi într-o joi
Ş-am rămas eu singurel
Ca pe câmp un stejărel.
Singurel eu am rămas,
Dar de codru nu mă las!