Frunzuliţă de dudău,
La umbră, la făgădău
Beau săracul şi bogatul. [1]
Beau stăpânul şi argatul.
Iar bogatul se mândrea
Şi-n glas mare poruncea:
"Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-mi mie vin de-un ban
Ca să beau cu ist sărman."
Iar săracul că râdea
Şi din gură poruncea:
"Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-mi mie vin de-un zlot [2]
Să-l beau cu bogatul tot!
,,Măi sărace, sărăcilă,
De ce vrei să-mi faci în silă?
Nu-ţi pune punga cu mine,
Că n-ai cămaşă pe tine,
Nici nu ai turme de oi,
Nici coşar cu păpuşoi,
Nici car mare-n patru boi
Ca să poţi cinsti cu noi." [3]
,,Mai bogate, bogăţele!
Dacă ai averi de-acele,
Nu-mi scoate ochii cu ele.
Că averile de frunte
Sunt ca un izvor de munte,
Astăzi curge şi îneacă
Şi mâini scade s-apoi seacă!
De ai turme mari de oi,
Ai şi turme de nevoi,
Că pe unde-s turme blânzi
Sunt şi lupi mereu flămânzi."
,,Măi sărace, sărăcilă!
Face-mi-aş de tine milă
De n-ai fi tu om pizmaş
Şi la inimă vrăjmaş."
,,Măi bogate, bogăţele!
Nu fi duşman gurii mele,
Că nu-ţi vreau nici rău, nici bine,
N-am ce împărţi cu tine.
Tu ai care cu opt boi,
Ai coşar cu păpuşoi,
Eu, un cal bun de nevoi!
Tu ai bani de vânturat,
Galbeni mulţi de semănat,
Eu am numai un topor
Care mi-e bun frăţior,
Dar ce-aduni tu într-o vară,
Eu adun numa-ntr-o seară,
Că toporul mi-i vrăjit,
Cu tăişul oţelit,
Şi când el se-ntoarce-n vânt,
Cad bogaţii la pământ.
Măi crâşmar,
Măi făgădar!
Adă-o vadră de Cotnar
Şi de plată n-ai habar,
Că săracul când cinsteşte
Varsă sânge şi plăteşte!" [4]

[1] Carul ţărănesc ce purta la romani numele de carrum se numea şi sarracum. Este dar de presupus fără amăgire că cuvântul de sărac, adică neavut, a denumit din vechime pe oamenii însărcinaţi cu ducerea carelor, oameni cu simbrie şi lipsiţi de avere.

[2] Zlotul e o monedă de convenţie, precum leul, a cărei valoare e de 30 parale. Obiceiul de a se număra în zloturi s-a pierdut mai cu totul în ţările româneşti.

[3] Cuvântul cinste, de origine slavonă, a fost rău înţeles şi întrebuinţat până acum ca să exprime onorul. A se cinsti vrea sa zică a bea împreună la crâşmă sau, cum zic francezii, se traiter.

[4] Moldova produce vinuri foarte bune, care sunt menite a deschide un izvor de mare comerţ ţării. Unele podgorii mai ales, precum Agiudul, Crucea, Socola, Panciul, Odobeştii etc., sunt vestite pentru calitatea productelor lor. Cotnarul e însă vinul de frunte al Moldovei. În acea podgorie se găsesc viile lui Ştefan-vodă.

Expresia varsă sânge nu înseamnă aice că săracul ar fi ucigător de oameni. Ea vrea să zică că ar vărsa sudori de sânge, lucrând, pentru ca să dea dreptul cui se cuvine.
Nu e în firea românului de a face moarte de om; el nu cunoaşte simţirea răzbunării, vendetta italienilor. Crimele cu premeditare sunt foarte rari în ţară: cele mai multe provin din furia mâniei sau din cauza băuturii. Gelozia încă produce din când în când acte criminale.
Finitul acestui cântec are o variantă care pune în gura săracului următoarele cuvinte:
,,Tu ai galbeni la chimir,
Eu am un seleaf cu fir,
Şi-n seleaf un iatagan
Ce mă scapă de alean.
Tu ai casă şi ai masă,
Eu am lunca cea frumoasă,
Şi ce-aduni tu într-o vară,
Eu adun numa-ntr-o seară."