La poeţii români
Precum în vară dulci păsărele
Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
Cântă frumos;
Veniţi aice cu-a voastre lire
Voi ce aveţi
Pe frunte raze de nemurire
O! juni poeţi!
Voi, care-n focul ce vă străbate
Visaţi cu dor
Glorii, plăcere şi libertate
Şi dulce-amor!
Veniţi s-aduceţi o închinare
De nobili fii
Celor ce ţării au dat salvare
În vijelii.
Cântaţi trecutul ce se mândreşte
De-ai săi eroi,
Ş-a cărui rază se răspândeşte
Lin peste noi.
Cântaţi Unirea, fala străbună
Cu glas sonor,
Căci poezia adânc răsună
Între popor!
Cântaţi căci lumea trece, dispare,
Visele per,
Însă-a juniei dalbă cântare
Zboară la cer,
Ş-acolo merge de se uneşte
Cu sfântul cor
Ce în lumină cântă, slăveşte
Pe creator...
Când mâna morţii rece s-apasă
Pe-al vieţii fir,
Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă
Un suvenir!
Bucureşti, 1860