Istoria localităţii Rîşcani începe în anul 1602, cînd domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă, emite hrisovul despre împroprietărirea slugilor sale devotate, cu pămînt, ce aminteşte o parte a Rîşcanilor de azi – Nagoreni: “Noi, Voievodul Ieremia Movilă, din mila Domnului, domn şi voievod al Moldovei, am dat şi am întărit după slugile noastre Vlaicu Vatah şi nepotul său Văsianu, feciorul lui Iuraşco, vărului lor Dumitraşcu, fiul lui Draghici, vărului lor Onciu Iuraşco şi slugii noastre Feodor, o parte din satul Suritatea, a treia parte(de sus) a satului Negureni, ca să le fie de la noi ca moştenire cu toate veniturile şi nimeni să nu aibă dreptul a se amesteca”.

O veche legendă spune că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, un moldovean gonit de cruzimea tătarilor care treceau pămîntul Moldovei prin foc şi sabie, a luat drumul pribegiei căutînd un loc liniştit pentru viaţă. Soarta i-a adus la un izvor cu apă limpede şi rece la poalele a trei copaci viguroşi. În somn omului i s-a arătat un înger care îi spunea să se stabilească cu traiul aici. Curînd şi alte familii s-au aşezat cu traiul în acest loc dînd naştere localităţii Copăceni, denumirea căreia vine de la trei copaci seculari. Către anul 1779 s-au contopit într-o singură aşezare localităţile Copăceni, Ivanuşca şi Negureni dînd naştere unei noi localităţi ce va purta denumirea de Rîşcani.

Toponimul localităţii Rîşcani vine de la numele boierilor Rîşcanu-Derojinschi. În 1818 sfetnicul imperial Egor Rîşcanu cade în dizgraţie faţă de împăratul Rusiei Alexandru I, care îl trimite în Basarabia dîndu-i în proprietate moşia unde se aflau cele trei localităţi. Datorită aşezării prielnice moşia Rîşcani se dezvoltă, devenind un centru de schimb pentru ţăranii din zonă.

Familia boierilor Rîşcanu-Derojinschi a dăinuit în localitate mai bine de 100 de ani (1818 - 1930), contribuind mult la dezvoltarea şi prosperarea localităţii prin susţinerea învăţămîntului şi culturii. În 1856 au fost invitaţi pentru a valorifica pămîntul de la periferia moşiei şi au fost împroprietăriţi cu terenuri agricole colonişti germani. În documentele vremii se menţiona că colonia germană se află în judeţul Bălţi. În colonie erau 54 de case, numărul populaţiei atinge 301 locuitori1(151 barbati şi 150 femei).

În 1866 maiorul în rezervă Gheorghe Rîşcanu-Derojinski, nepotul consilierului Egor Rîşcanu-Derojinski, adresa autorităţilor ruse un demers cu privire la fondarea staţiei poştale în tîrguşorul Rîşcani. În 1869 la Rîşcani era deschisă o şcoală publică pentru băieţi. În anul 1871, în casa donată de boierul Rîşcanu-Derojinski se deschide un spital cu 10 paturi. Aprovizionarea cu alimente a bolnavilor era asigurată prin stăruinţa medicului de zemstvă Clinovski. Spitalul era asigurat cu mijloace băneşti de la zemstvă, cîte 400 de ruble anual, dar primea şi donaţii de la persoane particulare. În 1884 în localitate  a fost inaugurată Şcoala de meserii. În anul 1919 la Rîşcani se deschide Şcoala de învăţămînt primar pentru băieţi şi fete. Ea ocupa o clădire impunătoare cu doua etaje, casa boierului Matei Rîşcanu, situată în cea mai bună parte a tîrguşorului. Astazi Liceul Teoretic “Liviu Damian” este amplasat în incinta acestui monument arhitectonic.

La începutul secolului XX localitatea devine un prosper centru comercial. La 1907 la Rîşcani erau 305 case cu 1925 locuitori, o şcoală parohială cu predare în limba rusă, şcoală de meserii şi un spital cu 20 de paturi. Ţaranilor le aparţineau 770 desetine de pămînt, iar boierului Rişcanu-Derojinski îi aparţineau în satele Negureni şi Răcăria 6860 desetine de pămînt.

În 1858 cu banii moşierului Gheorghe Rîşcanu-Derojinski, a fost construită din piatră Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” în care ctitorul ulterior a fost înmormîntat. În anul 1944 puterea sovietică a devastat Biserica, iar osemintele boierului Gheorghe Rîşcanu-Derojinski au fost deshumate şi împrăştiate. Rudele sale au adunat osemintele şi le-au îngropat în Ucraina. În perioada sovietică Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost transformată în Muzeul ateismului.