Ieri am discutat despre moldoveni şi moldoveni. Despre moldovenii pluralului de la moldovan şi moldovenii pluralului de la moldovean. Ca deţinător conştiincios de bonuri patrimoniale, m-a bucurat nespus faptul că organizaţia moldovenilor din Rusia, numită melancolic Patria Moldova, luptă în patria lor nouă, tot mai fioroasă, împotriva românizării patriei lor mioritice. Gândul că, în loc să bea votcă de secară, nişte moldoveni plecaţi demult din patrie se gândesc la viitorul meu autohton mă umple de optimism curat. Să murim de foame, dar să nu luăm paşapoarte româneşti, căci cum să rămâi moldovan, dacă ai paşaport românesc? Cu paşaport rusesc poţi să spui că eşti moldovan, dar cu paşaport românesc trebuie să spui că eşti moldovean. Ceea ce nu e una şi aceeaşi. „Moldovan e una, iar moldovean e alta”. Moldovan înseamnă că te tragi de la Ştefan cel Mare moldovenesc, de dincoace de Prut, iar moldovean că te tragi de la Ştefan cel Mare românesc, de dincolo de Prut. Ştefan cel Mare moldovan îl are urmaş pe Voronin, iar Ştefan cel Mare moldovean, pe Băsescu şi pe Văcăroiu.

„Dar de ce nu e periculoasă rusificarea şi e periculoasă românizarea?”

„Rusificarea nu e periculoasă fiindcă se vede, dacă te rusifici, începi să vorbeşti şi toată lumea observă că ai călcat pe greblă. Când te românizezi, nu observi, ba dimpotrivă, ar putea să-ţi placă, începi să vorbeşti moldoveneşte tot mai bine şi mai bine şi nu-ţi dai seama când începi să vorbeşti româneşte, ca în saloanele burgheze de la Bucureşti. Cum te îmbeţi pe neobservate, mai ales bând un vin bun, bei, bei şi dimineaţa te trezeşti beat, aşa-i şi cu românizarea, vorbeşti, vorbeşti moldoveneşte şi te trezeşti vorbind româneşte ca Andreea Marin sau Marcel Pavel. Pericolul e că poţi să te românizezi citind cărţi moldoveneşti, nu numai pe Creangă sau Eminescu, dar pe orice scriitor moldovan, chiar şi pe Druţă, oricât s-ar socoti el moldovanul moldovenilor. Îl citeşti şi te românizezi. Aşa că orice moldovan adevărat trebuie să se rusifice cât mai repede. Discuţia s-a încheiat cu adoptarea unei scrisori de sprijin a iniţiativei patriamoldovenilor din Rusia, pe care am trimis-o preşedintelui moldovan Vladimir Voronin.

Acuma stau şi mă gândesc, dacă nu cumva m-am românizat şi eu fără să ştiu, şi ceea ce am scris mai sus am scris nu în moldoveneşte, dar în limba română? Am putea ajunge cu toţi moldovenii de la pluralul moldovanului să începem să vorbim româneşte ca moldovenii de la pluralul moldoveanului. Nenorocirea e că nu vom şti niciodată că această nenorocire ni s-a întâmplat sau ni se poate întâmpla în orice clipă. Să trăieşti fără să ştii ce se petrece cu tine! Mai tragică soartă nici că se putea!