„Tudor, Tudor, Tudorel,
Dragul mamei voinicel!
De când mama ţi-ai lăsat
Şi olteni ţi-ai adunat
Pe ciocoi să-i prinzi în gheară
Şi s-alungi grecii din ţară,
Mult la faţă te-ai schimbat
Şi mi te-ai întunecat!
Spune, maică, ce te doare
Ca m-oi face vrăjitoare
De alean să te descânt,
Să calci vesel pe pământ.”
„Alei, maică! alei, dragă!
Curând visul mi-l dezleagă,
Că ştii, maică! am visat
Buzduganu-mi fărâmat!
Sabia-mi cea bună, nouă
Am visat-o ruptă-n două,
Puşca mea cea ghintuită
Am visat-o ruginită!
Maică! pistoalele mele
Le-am visat făr' de oţele,
Apoi încă-am mai văzut
Şarpe galben prefăcut
Ce purta coarne de ţap
Şi creastă roşie-n cap,
El avea ochi vânzător,
Avea grai linguşitor
Şi mă tot ruga mereu
Să mă duc la cuibul său.”
„Ba, ferească Dumnezeu,
Să nu te duci, fătul meu,
C-acel şarpe veninos
E vreun duşman ticălos,
Vreun hoţ volintiraş
Şi la inimă vrăjmaş.”
„Maică, măiculiţa mea,
Cum să scap de cursă rea?
Căci un glas prevestitor
Îmi tot spune c-am să mor”
„Dar să mori, drăguţul meu,
Facă ce-a vrea Dumnezeu!
Dar să ştii tu de la mine
Că-un român voinic ca tine
Pân ce cade, pân' ce moare
Calcă şerpii în picioare,
Căci de-un şarpe-nveninat
I se iartă un păcat.”[1]

1.    ↑ Cunoscut este că visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s-a împlinit! Fiind mişeleşte tras în lagărul lui Ipsilanti, şeful volintirilor greci, Tudor a fost şi mai mişeleşte ucis de dânşii. Nu mai este dar îndoială că cântecul poporal desemnă pe Ipsilanti însuşi prin şarpele cu ochiul vânzător, cu graiul linguşitor şi cu creastă roşie în cap.