Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" din Volovăţ este o biserică ctitorită de Ştefan cel Mare între anii 1500-1502 în satul Volovăţ (judeţul Suceava), aflat la 4 km sud-vest de oraşul Rădăuţi.

După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoş Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăţ, pe care Ştefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Biserica din lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" este numită în mai multe feluri: Mănăstirea Veche a Putnei, Biserica Dragoş Vodă, Biserica din Lemn din Putna.

Legenda spune că aceasta a fost adusă în 1468 de la Volovăţ la Putna într-o singură noapte de mai mulţi ţărani care au încărcat biserica în care trase de boi vînjoşi şi au reconstruit-o după acelaşi plan şi meşteşug la Putna. Cronicarul Nicolae Costin (1660-1712), în „Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii pînă la 1601", scrie despre legendara bisericuţă din lemn a lui Dragoş Vodă, citînd izvoare populare, povestiri din bătrîni, pe care tradiţia orală le-a transmis din generaţie în generaţie. La Volovăţ, sub o lespede pe care este scris numele lui Dragoş Vodă, se presupune că odihnesc osemintele sale.

La sfrşitul secolului al XIV-lea, boierul Giurgiu de la Volovăţ a construit o curte boierească şi o biserică, ale cărei temelii se păstrează şi azi. În prezent, ansamblul curţii boiereşti a lui Giurgiu de la Volovăţ-"Silişte" se află la o distanţă de circa 100 m sud-est de biserica medievală actuală.

În locul bisericii de lemn, Ştefan cel Mare a construit între anii 1500 şi 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică: "Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Ţării Moldoveneşti, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod şi cu preaiubitul lor fiu Bogdan Voievod, au zidit casa (hramul) aceasta întru numele înălţării cinstitei şi de viaţă dătătoare cruci; şi s-a început în anul 7008 (=1500) şi s-a sfîrşit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci şi şaselea curgător, luna septembrie 14".

Biserica a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămînînd un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuţilor (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuţi. Unele reparaţii au mai fost efectuate şi în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Suceviţa.

În anul 1825 s-au efectuat ample lucrări de restaurare de către preotul paroh Ioan Grigorovici. În 1856 s-a construit un turn-clopotniţă din lemn. Ca urmare a unei furtuni, în 1871 a fost refăcut acoperişul. În anul 1885 pereţii din interior au fost vopsiţi în culoare de ulei

În această biserică s-au cununat la 20 august 1850 preotul Iraclie Porumbescu şi Emilia Clodniţchi, părinţii viitorului compozitor Ciprian Porumbescu. În prezent, acest eveniment este atestat de o placă de marmură aflată pe un monument de piatră.

O altă serie de lucrări de restaurare au fost efectuate în perioada 1935-1936, cu acest prilej fiind decapată tencuiala de pe porţiunea de zid de piatră din exterior, iar ocniţele din cărămidă au rămas tencuite.

Biserica este construită în plan dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice prinse sub un singur acoperiş. În exterior, biserica este sprijinită de cîte trei contraforturi de factură gotică de-o parte şi de alta a pronaosului şi naosului, iar absida altarului este susţinută de două contraforturi de dimensiuni mai mici. Biserica este înconjurată în registrul superior, sub streaşină, de două rînduri de ocniţe.

Spaţiul bisericii este împărţit în pronaos, naos şi altar. Turnul clopotniţă al bisericii este din lemn, el fiind construit în anul 1856. Pînă atunci, clopotele au fost aşezate sub streaşina bisericii sau sub o zvoniţă.

Nu au fost păstrate obiecte de preţ donate de ctitor sau de familia sa. Cea mai veche relicvă păstrată este un fragment de sculptură provenind de la o catapeteasmă din secolul al XVII-lea. Cele mai vechi icoane sînt: Deisis (donată în 1726), Sf. Muceniţă Varvara, Cuvioasa Parascheva şi Întîiul mucenic Ştefan (din 1808).