Drumul este bun şi pentru că niciodată nu ştii unde te aduce, ce poţi întîlni în cale, pe cine poţi cunoaşte, ce te va uimi, ce vei descoperi nou pentru tine. Drumurile moldoveneşti în acest sens sînt foarte bogate, mai ales dacă ţinem cont de faptul, cît de prost ne cunoaştem pînă cînd propria ţară, minunile sale, locurile pitoreşti şi oamenii care trăiesc în ea.

Într-una din călătoriile noastre de toamnă pe traseul Chișinău-Ungheni-Nisporeni, am mers pe drumul vechi şi destul de pustiu ce leagă Nisporeniul de Ungheni şi care practic în întregime se întinde de-a lungul malului stîng al rîului Prut. Era o zi liniştită, caldă de toamnă, în jur domnea frenezia culorilor de toamnă tîrzie, aerul era curat şi rarefiat, peisajele din jur atrăgeau vrăjindu-te.

Şi iată-ne intraţi în vechiul sat moldovenesc Măcăreşti, care este situat nemijlocit pe malul Prutului, motiv pentru care satul este inundat periodic de apele imprevizibile ale rîului, aşa cum s-a întîmplat, de exemplu, în anul 2010. În centrul satului ne-am oprit pentru face fotografii ale caselor, bisericii locale, aici ne-a atras privirile crucifixul original din lemn, iar cînd eram deja gata să mergem mai departe, am văzut ceva neobişnuit pentru un sat moldovenesc.

Această casă ne-a fascinat imediat prin tot ce reprezintă: prin aspectul său exterior, culori, ornamente şi mai ales prin valoarea sa artistică. Un sătean care trecea pe drum s-a oprit şi ne-a spus că aceasta este casa pictorului Ion Cucereanu, originar din sat, despre care toţi sătenii vorbesc neapărat cu mîndrie şi recunoştinţă. Am bătut la poarta casei.

Ne-a întîlnit o doamnă foarte simpatică şi binevoitoare pe nume Iulia Şeptelici. Ea ne-a povestit, că locuieşte la Ungheni, iar aici se află pentru a avea grijă de casa fratelui său mai mare, care a murit în anul 2009. Iulia ne-a invitat în casă, mai exact, într-o bucătărie mică, unde a început să ne arate lucrările fratelui său, realizate chiar aici la Măcăreşti, cărţile sale, schiţele. Una dintre ele aşa şi a rămas neterminată, fratele său a lucrat la ea pînă în ultimele zile ale vieţii sale, dar n-a mai reuşit să o finiseze. Desigur în tablou este reprezentat satul, malul Prutului, cîmpiile de prin împrejurimi. Gazda ne-a mai arătat cîteva tablouri, pe care a refuzat să le dea muzeului, hotărînd să le păstreze ca amintire de la frate. Am observat imediat autoportretul lui Ion Cucereanu, executat în creion.

Apoi am examinat cu atenţie casa şi cu cît mai mult o priveam, cu atît mai frumoasă ni se părea. Totul în această casă e făcut de mîinile unui artist adevărat, doar uşile metalice sînt făcute de mîinile altor meşteri, însă după schiţele stăpînului casei. Iulia ne-a mai spus, că a finisat nu demult renovarea şi vopsirea casei şi că a încercat să o facă să arate tot aşa ca pe vremurile cînd era în viaţă fratele său. Trebuie să vă spunem că i-a reuşit acest lucru pe deplin. Aceasta nu este o casă, ci o operă de artă şi nu în fiecare sat putem găsi ceva similar, deşi, în general, moldovenii sînt destul de inventivi, cînd merge vorba de decorarea casei lor, dar nu toţi cu toate acestea au şi talentul pictorului.

Apoi Doamna Iulia a spus că nu departe de casă este un crucifix deosebit din lemn, realizat şi pictat de fratele ei, inclusiv şi icoana, care este montată în el. Şi terenul din jurul crucifixului este împrejmuit de un gărduleţ sculptat care, de asemenea, este lucrarea artistului Iona Cucereanu. Iată ce amintire le-a lăsat consătenilor săi maestrul. Ne-am amintit de răstignirea din curtea bisericii, realizată în acelaşi stil ca şi cea de pe şosea şi sîntem convinşi, că şi aceasta este tot opera maestrului Cucereanu.

Iar privind această casă, crucifixul, tablourile, autoportretul, ne-a venit în gînd, că pictorul nu este neapărat acela care pictează tablourile şi care poate reda în ele frumuseţea lumii înconjurătoare, ci şi acela care aduce în această lume frumuseţea proprie, ascunsă în inima sa şi care transformă tot ce-l înconjoară pentru a bucura cu această frumuseţe alţi oameni, lipsiţi de acest dar al transformării şi reproducerii. Adică artistul este, de asemenea şi semănător de frumuseţe şi, probabil, în sufletul său trăieşte speranţa că seminţele semănate de el vor încolţi într-o zi şi vor schimba cu siguranţă viaţa noastră în mai bine.

Gazda, sora pictorului, s-a dovedit a fi foarte primitoare, dar şi casa parcă nu vroia să ne lase să plecăm, ne tot atrăgea să o admirăm din nou şi din nou, să ne minunăm de gustul creatorului său, de faptul cît de iscusit sînt gîndite şi realizate pînă şi cele mai mici detalii de decor, de la coama acoperişului pînă la decoraţiunile de pe pereţi şi porţile casei. Dar nu încheiasem itinerarul preconizat, aşa că am pornit la drum, promiţîndu-ne nouă înşine că vom reveni cu siguranţă aici. Spre exemplu, primăvara sau vara.

Ion Cucereanu s-a născut în anul 1946, a decedat în anul 2009. Nu am reuşit să găsim vreo informaţie despre pictor pe site-ul Uniunii Pictorilor din Moldova, căci nu mai figurează în listele lor. Noi, însă, sperăm să completăm cu timpul publicaţia noastră cu informaţii despre el. Sîntem în căutare de noi informaţii.

Ion Cucereanu ‒ casa pictorului - Album foto