Albinăritul
O altă îndeletnicire de obţinere a produselor alimentare este albinăritul, care ca şi pescuitul are rădăcini foarte vechi şi este cunoscută ca ocupaţie a bărbaţilor. Cea mai veche formă de obţinere a mierii a fost cea de scoatere a mierii de la albinele sălbatice, care roiau în scorburile copacilor. Astfel de familii de albine sălbatice se întîlnesc pînă în prezent prin pădurile dese. În secolele XII – XIII acest fel de albinărit se dezvolta în partea centrală la vest de Prut. În secolul al XV-lea albinăritul se dezvolta pe larg în zona Codrilor.
Despre îndeletnicirea albinăritului la moldoveni scrie şi D. Cantemir, care menţionează: „...apicultura nu este permanentă şi poate că nici nu o ştie toată lumea, locuitorii ţării trag foloase de pe urma lor”. Aceeaşi afirmaţie o găsim la Zaşciuc, care de-asemenea afirmă că „albinăritul în Basarabia nu ocupă un loc deosebit între ramurile meşteşugăreşti”.
În realitate apicultura a fost şi este dezvoltată în Moldova pretutindeni, însă acest meşteşug îl practică numai acei oameni din sat, care cunosc bine cum se îngrijesc albinele, modul şi timpul cînd se extrage mierea. Cei mai mulţi au învăţat această ocupaţie după tradiţie de la părinţi şi este transmisă din generaţie în generaţie.
Despre larga răspîndire a apiculturii pe timpuri pot afirma impozitele pe miere şi ceară, care se luau de la prisăcari, care aveau prisacă şi ştiubeie cu albine. Mierea se preţuia înalt şi se exporta în Polonia, Constantinopol, Austria, Ucraina. Conform unor date din 1821 pînă 1827 în Austria au fost trimise 8813 puduri de miere de 81427 ruble asignaţii, în Ucraina – de 808132 ruble.
În prezent sînt centre de consultanţă şi şcolarizare specială în domeniul apiculturii, pescuitului, agriculturii. Activează societăţi ale apicultorilor de producere a mierii de diferite categorii: „miere de mai”, „miere de floarea–soarelui”, „miere de tei”, „miere de hrişcă” etc. Oricînd la pieţele interne poţi procura miere. În fiecare familie se foloseşte mierea, care are funcţie nu numai ca produs alimentar, dar și în scop curativ.
Din apicultură se obţine şi ceară, care este de-asemenea folosită pe larg pentru facerea lumînărilor, care au largă întrebuinţare în ritualurile de familie.
Astăzi nu este o problemă să procurăm miere în Moldova, problema constă în aceea ca ea să fie curată şi ecologică, ca albinele să culeagă mierea din nectarul florilor şi să nu fie alimentate cu produse de zahăr. În afară de utilizarea mierii ca aliment curativ, ea se folosește la pregătirea dulciurilor, tortelor, băuturilor răcoritoare.
Pescuitul, vînatul şi apicultura au fost şi sînt în continuare ocupaţii practicate de bărbaţi, ocupaţii, care au fost pe timpuri de bază pentru obţinerea şi dobîndirea hranei, dar cu timpul au rămas să fie practicate pe parcursul mileniilor ca ocupaţii secundare de obţinere a hranei sau o îndeletnicire pentru plăcere.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1575
- Populația:
- 4198 locuitori
Caracuşenii Vechi este un sat şi comună din raionul Briceni. Caracuşenii Vechi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Caracuşenii Vechi este aşezat pe malul drept al pîrîului Lopatnic, situat la 15 km sud-est de staţia de cale ferată Lipcani, la 40 km nord-vest de Edineţ şi la 227 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 4198 de oameni. Prima atestare a satului Caracuşenii Vechi, cu numele Carapuşceni din ţinutul Hotin, datează din mai 1575.