Pe parcursul dezvoltării societăţii s-au schimbat relaţiile dintre generaţii, multe obiceiuri vechi s-au păstrat, altele au dispărut, unele şi-au modificat conţinutul. Printre tradiţiile vechi care s-au dovedit viabile, sînt incluse obiceiurile şi ritualurile, care au rădăcini adînci în istoria şi cultura poporului.

Alimentaţia tradiţională este strîns legată de particularităţile modului de trai, cultura, ocupațiile şi îndeletnicirile populației. Este unul din domeniile reprezentative, care a cumulat un şir de trăsături etnice, specifice unui popor. Tradițiile alimentare de obicei au un caracter al obişnuinţei, dar mai ales al continuităţii. Totodată, alimentaţia este receptivă la schimbările şi noutăţile, ce apar. Cu toate acestea alimentaţia este mai puţin expusă standardizării. Ea, de obicei, oglindeşte gusturile tradiţionale formate de multe generaţii, deşi nu e mai puţin important faptul, că şi în acest domeniu are loc un proces intensiv de îmbogăţire reciprocă a culturilor, la care în mare parte contribuie astăzi şi instituţiile de alimentaţie publică din țară.

Modul de alimentaţie este cunoscut ca un fel de legătură între experienţa oamenilor din diferite epoci, făcînd posibilă o explicare a trecutului prin prezent. Totodată trebuie să menţionăm, că fiecare epocă aduce atît produse alimentare noi, cît şi experienţă, elemente moştenite, care se împletesc cu cele inovatoare. Spre deosebire de alte elemente ale culturii materiale, împrumuturile în alimentaţie nu aduc la constrîngerea bucătăriei naţionale, din contra o îmbogăţesc sau are loc asimilarea lor.

Legăturile comercial-economice ale moldovenilor au lărgit numărul de produse alimentare, au contribuit la apariția unor invenții alimentare datorită influenței, în mare parte, a bucatelor specifice ţărilor europene şi orientale.

Încă din secolul al XVIII-lea se observă unele influenţe orientale în alimentaţia strămoşilor, datorită legăturilor comerciale cu Imperiul Otoman. Multe mîncăruri de nuanţă orientală au fost introduse în timpul domnitorilor fanarioţi, care veneau însoţiţi de bucătarii lor. Astfel în bucătăria noastră au pătruns o serie de mîncăruri specifice orientale: pilaful, musacaua, cighirii, carnea cu fructe, baclavaua etc.

În bucătăria tradiţională a moldovenilor, de asemenea, au apărut și s-au asimilat unele bucate din bucătăria rusă − borşul; din Orient – anumite salate; din bucătăria austriacă – şniţelul; din cea franceză − escalopul, maioneza, sufleurile etc. Toate aceste influenţe se observă îndeosebi în alimentaţia publică şi mai puţin în cea tradiţională. Dar moldovenii au ştiut să preia din gastronomia străină, doar cele mai gustoase preparate culinare, cele mai bune reţete, care au fost adaptate la gustul lor, ştiind sa-şi păstreze, în esență, particularităţile specifice ale alimentaţiei tradiţionale.

În cultura alimentară a populaţiei din Moldova avem aspecte zonale, dependente de structura demografică a populaţiei, de condiţiile naturale și ocupațiile sătenilor.

Dacă ne referim la alimentația din sudul țării, apoi aici întîlnim urme de interferență cu tradițiile alimentare ale minorităților etnice (bucate din carne de oaie, pește, legume, vin etc.), pe cînd la nord predomină bucatele din carne de porc, pasăre, fructele, iar din băuturi – rachiul și mai puțin vinul.

De alimentația tradițională sînt legate un şir de ocupaţii meşteşugăreşti: pentru prelucrarea produselor alimentare, prepararea bucatelor, băuturilor etc.

Printre bucatele tradiţionale ale moldovenilor se numără: pastrama, şunca, cîrnațul de casă, plăcintele, colacii de ritual cu multiple forme, felurile de brînzeturi şi caşcaval, ghiveciurile din legume, mămăliga cu sortimentul de bucate din carne și legume, felurile de sarmale, învîrtita, vărzarele, zeama cu carne de găină și tocmăgei, fasolea cu costiţă sau slănina afumată, carnea cu varză acră (bigos), pîrjoalele, tocana, copturile și dulciurile de casă etc.

Astăzi s-a ajuns treptat la cunoaşterea unor tehnici variate de pregătire a hranei pentru a o face mai gustoasă şi mai hrănitoare. S-au creat tehnici moderne de conservare a alimentelor pe o durată mai îndelungată (sterilizare, congelare, deshidratare etc.). Datorită condiţiilor tehnice noi de păstrare a alimentelor în hrana omului apar produse congelate: carne, peşte, legume, fructe etc. Acestea asigură o aprovizionare mai bună cu produse alimentare pe tot timpul anului.

Astăzi menţinerea în unităţile de alimentaţie publică a unui număr de preparate culinare tradiţionale moldoveneşti, necesită o susţinere şi o popularizare largă în rîndul consumatorilor. Valorificarea unor preparate culinare tradiționale cere o muncă de educare a consumatorilor îndeosebi a celor tineri. Este important să fie demonstrată valoarea bucatelor tradiționale și rostul lor ecologic pentru sănătate. Pericolul care ne așteaptă, avînd în vedere industrializarea alimentară este diminuarea și uitarea tradițiilor naționale. Aceste procese au loc pentru că nu se acordă o atenție cuvenită problemelor educației tinerilor în domeniul alimentării.

Totodată poate fi observat şi crește interesul faţă de bucătăria fiecărei etnii. De aceea, este necesar să se acorde o atenţie deosebită specificului naţional al alimentaţiei, tradiţiilor seculare, prin dezvoltarea turismului rural, prin identificarea valorilor patrimoniale, inclusiv, a alimentației ca factor cultural și vital.