Barlo Elena, (10.05.1905, Jitomir, Ucraina – 1992, Bucureşti), scenograf. A studiat în atelierul lui A. Baillayre la Şcoala de Arte plastice din Chișinău (1924), apoi la Paris cu Eduard Mac Avoy (1932-34), realizînd în acelaşi timp scenografia unor spectacole la Studioul de teatru de la Champs Elysee („Stepic et Manionrotchka” de N. Evreinov, 1933; „Les noces venitiennes” de Abel Hermant, 1934). În calitate de scenograf debutează la Teatrul Naţional din Craiova (1923-25), continuîndu-şi activitatea la Bucureşti (Teatrul Naţional, 1927-1931 şi respectiv Opera, – 1925-1931; 1937-1946), iar în anii 1952-57 – la Teatrul Muncitoresc din Giuleşti. A expus schiţe de decor şi costume la expoziţiile colective de scenografie de la Bucureşti (1967, 1971). Medalia de aur la expoziţia internaţională de la Barcelona (1927).

Operele Elenei Barlo se află la Muzeul Naţional de Arte din Chișinău.