Arta din epoca preistorică se divizează conform perioadelor evoluţiei societăţii umane:

• Paleolitic (100 mii ani – 13 mii ani î.e.n.);
• Mezolitic (12 mii ani - 8 mii ani î.e.n.);
• Neolitic (7 mii ani – 4 mii ani î.e.n.),
• iar începînd cu epoca bronzului (mil.VI – sec.IV e.n.) se atestă perioada antică.

Patrimoniul cultural şi artistic de pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă o panoramă diversă şi bogată în opere de artă. Din timpuri străvechi aceste locuri au fost populate de numeroase civilizaţii, localităţile vechi, fiind descoperite de arheologi în ultimii o suta de ani.

Cele mai timpurii atestări ale existentei umane şi ale artelor pe aceste meleaguri, datează din epoca paleolitică (cca 500 mii ani î.e.n. - 10 mii ani î.e.n.), demonstrate de uneltele descoperite în grotele de lîngă Ofatinţi, Costeşti, Brînzeni, staţiunile de la Cosăuţi, Ciutuleşti etc. În aceasta perioada interdependenţa dintre artă şi magie a configurat plenar sculptura şi ceramica, ornamentele care decorau uneltele de munca şi armele, figurinele, podoabele feminine şi amuletele decorative.

O deosebita valoare reprezintă renumita ceramică Cucuteni - Tripolie, cultură arheologică din epoca neolitică, care a evoluat între mileniile V-III î.e.n. fiind anterioară civilizaţiei antice a culturii cirto-minoice (mil. III-II î.e.n.). Ceramica împreună cu sculptura şi giuvaiergeria din epoca respectivă, a constituit una dintre cele mai valoroase realizări din arealul european. Denumirea acestei culturi provine de la localităţile, în care a fost atestată pentru prima dată. Descoperită în 1897 în apropierea s. Tripolie din Ucraina de către arheologul Vikentii Hvoica şi ulterior în localitatea Cucuteni din Romania, această cultură este prezentă şi pe teritoriul Moldovei, cele mai cunoscute locaţii fiind atestate în Ruseştii Vechi, Cărbuna, Cuconeştii Vechi, Brînzeni, Văratic, Vărvăreuca, Duruitoarea ş.a. Ceramica şi sculptura sunt cele mai importante domenii ale artei acestei civilizaţii.

Epoca evoluţiei culturii Cucuteni-Tripolie se divizează în trei perioade: Perioada timpurie (Cucuteni A) cuprinde a doua jumătate a mil. VI- începutul primei jumătăţi a mil. V î.e.n. şi este prezentată, în special, de obiecte din bronz şi ceramică, decorate prin intermediul canelurilor, crestăturilor şi ale ornamentelor incizate (s. Cărbuna), exemple remarcabile ca proporţii şi ornament incizat din această perioadă. O demonstrează Fructiera din Rogojeni, Şoldăneşti, Cupa din Holercani, Dubăsari, Vasul askos din Coşerniţa, Dubăsari, care marchează începuturile evoluţiei ceramicii. Specificul ceramicii din aceasta epocă este confirmat de ornamentele incizate şi excizate, organizate într-unul sau mai multe registre cu un decor linear realizat cu ajutorul canelurilor, spiralelor, volutelor, uneori îmbinate cu triunghiuri şi dreptunghiuri geometrizate.

Cea de-a doua perioadă (Cucuteni A-B) s-a dezvoltat, începînd cu a doua jumătate a mil. V – anii 3200/3150 î.e.n., caracterizîndu-se prin apariţia ceramicii pictate, datorită acestui fapt, devenind celebră în lume. Pentru această perioadă sunt caracteristice Vasul antropomorf de tip amfora, Vasul bitronconic cu simboluri astrale (Vărvăreuca, Floreşti), Craterul din Bădragii Vechi, Edineţi, numeroase opere de ceramică din Glavan, Drochia.

A treia perioadă, care încheie evoluţia acestei culturi - Perioada Tîrzie (Cucuteni B) s-a răspîndit între anii 3150- 2650 î.e.n., ceramica obţinînd forme şi modele mai variate, iar decorul pictural a devenit mai bogat şi mai divers. Pentru epoca respectivă este specifică apariţia vaselor antropomorfe, biconice şi triconice. Modele caracteristice pentru perioada dată sunt prezentate de Vasele globulare cu reprezentări antropomorfe (Brînzeni, Edineţi, Purcari, Ştefan Vodă şi din Sărăteni, Leova).
Ceramica culturii Cucuteni-Tripolie a avut diverse funcţii, care i-au marcat atît forma, volumul, cît şi decorul. Reieşind din aceste considerente operele pot fi clasificate în doua mari compartimente: cel uzual (străchini, cupe, fructiere, amfore, capace, vase pentru provizii, pahare) şi cel ritualic - religios (vase, binoclu, vase antropomorfe si zoomorfe) pentru fiecare fiind elaborat un anumit sistem de decor.

Ca formă şi model ceramica Cucuteni-Tripolie reprezintă simetria echilibrata a volumului, cu un decor armonios, acesta fiind amplasat pe vas în anumite registre, îmbinînd ornamentele incizate cu cele pictate, diversificînd-o şi acordîndu-i astfel fiecărei opere originalitate şi compoziţie irepetabilă. Opera fiind apreciată, respectiv, ca obiect de o rară valoare artistică.   

Sculptura acestei civilizaţii a fost, fără îndoială, marcată de cultul Zeiţei–Mamă, zeitate a pămîntului şi fertilităţii. Au fost descoperite numeroase statuete din lut ars, care reprezentau această zeitate. Miniaturale ca formă şi volum (nu mai înalte de 20 cm) aceste sculpturi stilizate, acoperite integral sau parţial cu ornamente, au fost modelate conform unor canoane, care respectau proporţiile umane, combinate cu fineţea modelării şi a ornamentului. Cele mai remarcabile opere de sculptură pe teritoriul Moldovei au fost descoperite la Vărvăreuca, Ofatinţi, Brînzeni, avînd corpul redat în volum, cu capul aplatizat.

Arta ceramicii şi sculptura din epoca respectivă au rămas, pînă în prezent, unele dintre marile realizări de certă valoare artistică, constituind o moştenire culturală impresionantă a patrimoniului mondial.

Odată cu dispariţia fenomenului culturii Cucuteni – Tripolie olăritul din epoca bronzului (mil. II î.e.n.) nu mai înregistrează evoluţia anterioară. A dispărut ceramica de diverse forme, bogăţia şi diversitatea decorului pictural, caracteristică comunităţilor sedentare de agricultori. Obiectele de ceramică, fără decor pictural, cu un număr limitat de modele, înregistrează, ca realizare doar vase,unde suprafaţa exterioară sau ornamentul este lustruit.

După ascensiunea sa milenară, cultura Cucuteni-Tripolie a fost succedată, către mijlocul mil. III î.e.n. de populaţiile migratoare, care au marcat dispariţia epocii eneolitice şi descinderea unei noi epoci, cea a bronzului (sf. mil. III – mil. I î.e.n.).

În perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul interfluviului Nistru şi Prut s-au perindat reprezentanţi ai culturii „mormintelor cu ocru” (sec. XXIII-XX î.e.n.), „Culturii catacombelor” (sec. XIX î.e.n – XVIII î.e.n.) şi ai „Culturii Edineţi” (sec. XVIII-XVII î.e.n.).

Specifice pentru arta din epoca bronzului sunt obiectele de ceramică, de giuvaiergerie, dar şi apariţia stelelor antropomorfe de piatră, amplasate în vîrful tumulilor. Ca şi în epoca eneolitică, predomină ceramica de culoare neagră sau cenuşie, fiind ornamentată cu decor geometrizat, incizat, printre motivele cele mai frecvent întîlnite, figurează diverse combinaţii de zigzaguri, triunghiuri, romburi etc., repartizate orizontal sau vertical pe suprafaţa vaselor (Tumulii de lîngă Roşcani, Taraclia, Olăneşti etc.).

Pe la sf. sec.XII - înc. sec.XI î.e.n. o bună parte din teritoriul Europei de Sud - Est era populat de traco-geţi, de la care, începînd cu sec. VI î.e.n. porneşte ramura lor nordică – geţii. Împreună cu obiectele prelucrate din aur şi argint, podoabele descoperite la Mateuţi şi Lărguţa, cu statuetele antropomorfe şi zoomorfe, ceramica geto-dacilor continuă tradiţiile olăritului, practicat de populaţiile anterioare, fiind decorate cu ornamente geometrice incizate prin brîie simple sau alveolare, cu proeminenţe punctiforme. La fel, rămîne şi forma volumelor sau diversitatea veselei de bucătărie şi pentru păstrarea proviziilor – suficient de utilitară şi puţină la număr.

Prin sec.IV – III î.e.n. teritoriul Moldovei a fost populat de sciţi, aceştia fiind cunoscuţi datorită obiectelor de giuvaiergerie – cercei (satele Butor şi Balabani), salbe (s. Pohrebea, Dubăsari) toate fiind realizate în aşa-numitul „stil animalier”. Printre obiectele de ceramică adeseori se întîlnesc piese importate, cum ar fi cazul unei Pelike greceşti (sec. IV-III î.e.n.), care face parte din categoria ceramicii, acoperită cu vernis negru, iar decorul – cu o scenă din mitologia antică, pictată cu portocaliu.

Aflîndu-se la intersecţia migraţiilor pentru populaţiile care se îndreptau din Asia spre teritoriile Europei de Vest, teritoriul Pruto-nistrean a fost în permanenţă un spaţiu de trecere. În sec. II î.e.n. aceste pămînturi sunt invadate de sarmaţi, drept mărturie servesc numeroasele monumente funerare. Printre obiectele descoperite în tumulul de lîngă s. Mocra (Rîbniţa)- cercei, aplice şi inele de aur cu reprezentări specifice „stilului animalier”, într-unul din morminte s-a depistat o cupă cu picior coniform, cu torţi, încununate cu reprezentările ţapilor de munte, realizate într-o manieră realistă. Suprafaţa exterioară a vasului este decorată cu dungi orizontale, obţinute prin tehnica turnării în bronz.

În prima jum. a sec. III e.n. în regiunea carpato-nistreană îşi fac apariţia populaţiile de goţi, de origine germanică. Din punct de vedere al arheologiei perioada dată este cunoscută sub denumirea culturii Sîntana de Mureş – Cerneahov (sec. III-IV e.n.). Specifice pentru această cultură sunt obiectele care se referă la cultura provincială. În domeniul ceramicii această epocă este marcată de vase, create cu ajutorul roţii olarului, astfel perfecţionîndu-se formele vaselor. Indiferent de tip şi dimensiune, începînd cu vasele miniaturale sau de volum, ceramica culturii Cerneahov fascinează prin eleganţa formei, prin decorul incizat sau imprimat, realizat cu o deosebită măiestrie. Remarcabile sunt vasele cu gîtul lung şi îngust, avînd suprafaţa neagră lustruită şi un decor fin.

Astfel, civilizaţia Cucuteni-Tripolie a creat cel mai impunător şi valoros patrimoniu în domeniul ceramicii şi sculpturii. Odată cu trecerea timpului, însă, în perioada tracilor, geto – dacilor, ceramica şi sculptura pierd din fascinaţia decorului şi diversitatea anterioară, cedînd locul unei vesele funcţionale, fără decor policrom, ornamentul devenind laconic şi simplu.