20 septembrie 2023, 22:25 1829

Cum satul Zăicani a devenit pentru o zi capitala culturală a Moldovei

În satul Zăicani din raionul Rîșcani, pe 17 septembrie, la Casa de Cultură, a fost inaugurat un Muzeu al Cărții «Iacob Burghiu. O lacrimă înaripată spre baștină». Locuitorii din satul, în care s-a născut scriitorul, regizorul, scenaristul și omul de stat, Iacob Burghiu, s-au bucurat de eveniment alături de mai mulți artiști, atît din localitate, dar și din capitală, care le-au încîntat sărbătoarea cu melodii de suflet.

O zi de toamnă… Și nu oricare, dar o duminică, însoțită de un alai întreg: zîmbetul unui soare de septembrie, cuminte, dar îndrăzneț, adierea unui vînt ușor, care aduce pe aripile sale nevăzute Dorul… De frunză, de casă, de neam, de zîmbet și de bucuria revederii și a trăirii unor gînduri, care plămădesc emoții, iar acestea caută inimi pentru a zvîcni și a bate în piepturile celor însetați și ei de Bine, de Frumos și de Omenie… Exact așa cum spunea cîndva scriitorul și cineastul Iacob Burghiu. Și, da, v-a reușit, Maestre!

Și a fost! Și nu oricare, dar una, care a adunat laolaltă multă lume bună: consăteni de-ai maestrului, dar și oaspeți dragi: foști colegi, care au retrăit alături de marele Iacob Burghiu supliciul creației, cei, care i-au admirat harul, de care s-a învrednicit de la Cel de Sus, cei care îi poartă amintirea și-l simt aproape pe Maestru prin ceea ce a lăsat în urma sa. Au fost nume și nume: Mihai Poiată, Ala Poiată, Gheorghe Mustea, Ala Tuz-Haret, Virgiliu Mărgineanu, Dumitru Olărescu, Mircea Kistruga, Petru Lucinschi, Ion Hadîrcă, Oleg Caneev, Denis Nedeoglu, Alexandru Danci, Maria Șleahtițchi, Alexandru Cleșnin, Dumitru Koev.

Pe toți i-a adunat grămadă ziua de Duminică, zi sfîntă pentru moldoveni, zi, în care toți își domolesc treburile casei, își strigă un vecin, căruia îi dă binețe, un sfat, o vorbă bună….

Iar vorbele bune au curs gîrlă la Sărbătoarea din Zăicani, sat, care, pentru o zi, a devenit un adevărat centru cultural, unde pulsau emomoțiile și amintirile.

Mihai Poiată, publicist, prozator, dramaturg și scenarist: «Satul trăiește atît timp cît rămîn în memoria noastră sătenii născuți aici. Și Iacob a fost omul, care va face să dăinuie satul mulți ani înainte. Cînd se vor gîndi oamenii la Zăicani, vor zice: «Iacob Burghiu era din Zăicani!». Și cînd vor vorbi de Iacob, vor zice: «Еl a fost din Zăicani!». Iată așa se unește destinul unui om cu destinul unei comunități. El știa să trăiască cu bucuriile prietenilor, colegilor, consîngenilor lui. El știa să trăiască cu interesele neamului».

Petru Lucinschi, președintele Republicii Moldova (1997-2001): «Iacob Burghiu mi-a fost coleg, consilier prezidențial în toată perioada, cît am fost eu președinte. Eram prieteni și el a avut un rol foarte mare în susținerea intelectualității într-o perioadă deloc ușoară. Iacob Burghiu este un nume, care proslăvește acest sat, Zăicani. Mă bucur că este păstrată memoria lui – așa se face omenia și așa se construiește și țara, din generație în generație transmitem ceea ce este mai bun».

Gheorghe Mustea, compozitor, dirijor și academician: «Eu cred că orice localitate trăiește prin valorile sale, prin oamenii săi. Iacob Burghiu a făcut atît de multe pentru Moldova și pentru localitatea sa. Îmi povestea multe lucruri despre satul lui, despre cum a crescut, cum erau părinții lui. Sînt lucruri, pe care eu le-aș numi sfinte».

Nicolae Pascaru, președintele organizației «Voievod»: "Este o zi specială pentru acest sat minunat cu oameni gospodari, dar nu numai pentru ei, ci și pentru toată Moldova. Iacob Burghiu a fost un mare om de artă, care a reprezentat cultura noastră".

"Trebuie să făurim binele fără să așteptăm vreo recompensă. Trebuie să trăiești cu sentimentul că, de fiecare dată, creezi ceva …" (Iacob Burghiu)

Anume un astfel de om a fost maestrul: cu sufletul apăsat mai mult de grijile altora, decît de ale sale, cu gîndul de a-l ajuta, mai întîi, pe cel de lîngă el și de a dărui binele mai departe. Și iar v-a reușit, Maestre!

Duminica de septembrie i-a adus la Zăicani și pe artiști îndrăgiți, vocile cărora au răsunat din scena Casei de Cultură și care i-au făcut pe oamenii din sat să-și mai descrețească frunțile și să îngîne și ei piesele cunoscute. Și iar au fost nume și nume: Vitalie Dani, Taisia Mustea-Caraman, Doina Sulac, formația „Select Cvartet Plus”, condusă de Mihail Agafița, Victoria Lîs. N-au rămas în urmă nici artiștii de pe loc: formația vocală de bărbați „Zăicănenii de la Nord”; ansamblul „Moștenitorii”, grupul de instrumente aerofone. Arta unește, nu dezbină, tradiția dăinuie și nu se prăfuiește.

Vitalie Dani, interpret: «E viu satul atît cît trăiesc tradițiile, fiindcă noi sîntem creați din ele. Vîntul vieții, oricît de puternic ar fi, tot la ele ne întoarce. Ceea ce se întîmplă aici, la Zăicani, este un gest extraordinar de frumos. Cu Iacob Burghiu ne cunoșteam mai mult prin intermediul poetului Pavel Pelin. Pînă am făcut personal cunoștință cu el, am auzit ce fel de om era: plin de duh, care cu adevărat ținea la cultura noastră».

Doina Sulac, interpretă: «Aș vrea ca și la tatăl meu în sat să fie organizat un astfel de eveniment. Sărbătoarea de azi a reușit».

Mihail Agafița, conducător, formația Select Cvartet Plus: «Mă bucur mult cînd astfel de evenimente frumoase au loc nu doar în capitală, dar și în satele noastre».

Constantin Haret, actor, moderatorul evenimentului: «Sărbătoarea de astăzi nu este doar pentru zăicăneni, dar pentru întreaga Moldovă».

Sărbătoarea de la Zăicani, a unit și artist, și sătean, și copil, și bătrîn. Au devenit toți pentru o zi o mare familie de oameni, care și-au hrănit sufletul cît pentru o viață întreagă cu acel Frumos și Bine, de care amintea Maestrul...

Valeriu Ostalep, prieten de familie: «M-a impresionat simplitatea oamenilor de aici. Noi cu fiul lui Iacob Burghiu, Constantin, sîntem prieteni de mai mulți ani. Așa a fost și domnul Iacob Burghiu: un om simplu, dar înzestrat cu talent și inimă mare».

Alexandru Danci, medic, prieten de familie: «Cu mare drag am venit astăzi aici. Sînt impresionat de locurile natale ale lui Iacob Burghiu, pe care l-am cunoscut și sînt mîndru de acest lucru».

Și oare reușita și sentimentul cald de satisfacție că o astfel de sărbătoare a fost încununată cu succes și a bucurat atîtea inimi să se tragă oare din harul zilei sfinte de Duminică sau și din ceea ce a zămislit Cel de Sus și pe cine a lăsat în urma sa Maestrul? Sînt trei la număr: Aurica, Victoria și Constantin. Cei care îi spun «Tată», cei care, în rugăciunea înainte de somn, îi spun să aibă zborul lin și liniștit că ei sunt așezați la casele lor, că păstrează cu sfințenie în suflet fiecare sfat primit de la el și că își pun capul unul pe umărul altuia, atunci cînd vîntul vieții suflă cu mai multă putere. Dar nu-i doboară, pentru că îi ține drepți adevărul, smerenia, cumpătarea, dăruirea – valori, pe care le-au așezat cu grijă în inimile lor ambii părinți, acum îngeri, care-i supraveghează și-i îndrumă de acolo, de sus: Iacob și Svetlana.

Fiul, Constantin, a moștenit expresivitatea privirii de la tata, dar și profunzimea trăirilor, pe care le pune în tot ceea ce face. El a fost cu ideea, care a primit imediat o susținere necondiționată de la soția sa, Marina, care a făcut ca acum Casa de Cultură din Zăicani să aibă un loc, un Muzeu al Cărții, care redă cu exactitate atmosfera din cabinetul de lucru al Maestrului Iacob Burghiu: tablourile, masa, pe care stau cu grijă numeroase manuscrise de scenarii de film, mașina de scris, rafturile pline de cărți, la care vor avea acces toți cei însetați de lectură. Casa de Cultură, dar și tot satul Zăicani îi așteaptă cu brațele deschise pe toți oaspeții, și din Moldova, și din străinătate!

"Mă ascociez cu acei, care cultivă sentimentul omeniei și acest lucru îmi permite să mă simt cu adevărat liber ..." (Iacob Burghiu)

Constantin Burghiu: «Cînd aranjam biblioteca tatălui pentru a fi adusă de la Chișinău, am găsit o compunere de a mea de prin clasele primare, pe care, surprinzător, tata a păstrat-o. Acolo, scriam despre visurile mele, unul dintre care era ca părinții mei să fie fericiți. Astăzi, cu ajutorul zăicănenilor și al tuturor celor prezenți, am înțeles că acest vis mi s-a împlinit și pentru asta vă mulțumesc! Îmi pare bine că tata pășește înaintea mea. Și eu fac tot posibilul să-l ajung! Eu azi un pic am întîrziat, sper că mîine – nu!».