05 octombrie 2016, 16:00 Istoria 9809

Legendarul rege Arthur este originar din Moldova

Corespondentul Sputnik Moldova a prezentat date care ar putea constitui dovada că legendarul rege Arthur este originar de pe teritoriul dintre rîurile Prut și Nistru.

Regizorul britanic Guy Ritchie se află în toiul pregătirilor pentru lansarea blockbuster-ului său promițător "Excalibur" (Sabia regelui Arthur). În film legendele despre celebrul conducători al vechilor briți sînt regîndite.

Mitul despre Arthur este ca o revoluție: el are început, dar nu și sfîrșit. Iar acesta este primul din ultimii 12 ani film mare despre "regele trecutului și viitorului" care m-a pus pe gînduri, dînd naștere unei versiuni foarte originale. Ce-i drept este construită pe loc gol, dar totuși ...

Ne-am asigurat, cum am putut

Deci să le luăm la rînd. Recent, în Taraclia a fost descoperită o lespede de piatră cu blazonul (semnul de identificare)al regelui sarmat Farzoia. Astfel de pietre sarmații antici instalau la hotarele pămînturilor sale. Cu alte cuvinte, cel puțin, la nord de Taraclia se întindeau pămînturile unuia dintre cei mai puternici conducători de pe coasta de nord a Mării Negre din a doua jumătate a secolului întîi al erei noastre. Deci, anume aici, pe teritoriul Moldovei sarmații s-au întîlnit pentru prima dată cu romanii, care au fondat provincia Dacia, în secolul al doilea și au înălțat limes-ul de frontieră, care se numește astăzi Valul lui Traian.

Aceste valuri, construite între secolul întîi și doi, au fost poziționate în două linii. Prima de la Bender, practic, în linie dreaptă pînă la Prut, iar apoi - în jos pînă în orașul Leova. Cea de-a doua începe la Lacul Sasîk din regiunea Odesa și se termină, de asemenea, în raionul Leova. E posibil ca romanii să fi apărat teritoriul dintre valuri și coasta Mării Negre un timp. O parte a teritoriului din sudul Basarabiei făcea parte din Imperiu, iar la Tiras (Belgorod-Dnestrovski astăzi) erau confecționate chiar monede romane.

Este posibil că anume după aceste valuri veneau emisarii romani să angajeze la slujbă călăreți sarmați puternici și bine înarmați. Este cunoscut faptul că un detașament de cavalerie de opt mii de iazigi, sarmați europeni, la sfîrșitul celui de al doilea secol după războiul sîngeros cu Imperiul, încheiat apoi cu pace, a fost primit în Armata Romană.

O parte dintre acești călărași au plecat să slujească în Marea Britanie. Astfel de călărași erau 5,5 mii de oameni. Este evident că mulți dintre ei s-au născut și au trăit în zona noastră, între rîurile Prut-Nistru.

Un oaspete neinvitat este mai rău decît un saxon

Prezența sarmaților în cețosul Albion poate fi urmărită pînă în secolul al cincilea, la începutul căruia romanii au părăsit insula. După cum știți, foarte curînd, Britania a devenit țintă ale numeroaselor triburi de angli, sași și iuți, care au venit de pe teritoriul Danemarcei moderne. Cercetătorii menționează faptul că la început invadatorii preluaseră controlul, dar apoi a fost un punct de cotitură, după care cîteva decenii sașii nu au înaintat în adîncul insulei, rămînînd pe coasta de est, în așezările lor. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că a briții aveau un singur lider, care a oprit invazia. Cel mai adesea este menționat numele lui Arthur, despre care există mai multe mărturii, deși contradictorii, dar vii ale contemporanilor și reprezentanților generației următoare. Acei familiarizați cu situația care domnea atunci în Marea Britanie vă vor spune într-o singur glas că nu ar fi putut repurta localnicii, care în mare parte au uitat cum să țină sabia în mîini, o victorie fără cusur asupra soldaților profesioniști, care erau de fapt anglo-saxoni

În zale și pe cai

Așadar, este evident că au luptat între ei profesioniști. Scriitorul polonez Andrzej Sapkowski consideră că dacă Arthur a existat, în cazul distrugerii invadatorilor de peste mări el a mizat cu succes pe unitățile mobile puternic înarmate. Asta chiar dacă briții, ei înșiși, nu luptau în acele vremuri în calitate de călărași. Astfel de călărași erau sarmații - urmașii acelora care au intrat în Armatei Romană cu trei sute de ani înainte de aceste evenimente. Dacă numărul lor era la acel moment insuficient, pentru a rezista în fața valurilor persistente ale migranților, atunci aceștia puteau într-un timp scurt să recruteze și să pregătească curajoși din rîndul populației romano-celtice a fostei provincii. Este posibil că Arthur însuși era de origine sarmată. Căci cînd romanii au încetat să mai fie stăpînii călăreților cu capuri de dragon pe stindarde este probabil că aceștia începuseră să-i aleagă dintre membrii tribului.

Aici se potrivește totul: și dragonul ca unul dintre simbolurile principale ale sarmaților și Arthur, care conform legendei purta numele de "fiu al dragonului"; și sabia în piatră, elementul cheie din mitologie, care nu le este caracteristic celților. Dar iată sarmaților le este propriu, deși într-o altă formă. Călăreți antici se rugau atunci propriului Zeu al Războiului în fața sabiei sale, înfipte vertical în pămînt.

Cineaștii nu au mințit

Nu este secret faptul că anume dotarea cu armament a sarmaților a fost luată ca model pentru cavaleria puternică a Europei medievale. Iar detașamentul sarmat al lui Arthur ar fi putut constitui baza imaginii Cavalerilor Mesei Rotunde.

Această versiune au prezentat-o cum au putut autorii unui alt film despre regele Arthur, filmat în anul 2004 și care pînă acum figurează în publicații: faptul cum că Arthur ar proveni din stepele din preajma Mării Negre, adică că a fost sarmat.

Despre aceasta le place mult să vorbească acei care consideră controversată înrudirea dintre sarmați și slavi, susținînd că regele Arthur a fost nimeni altul decît un cneaz slav. Nu vom contesta această versiune. Dar este posibil ca legendarul conducător de origine celtică într-adevăr să provină dintr-o familie a briților cu rădăcini sarmatice, care a prins rădăcini pe insula nordică îndepărtată. Și nu este exclus că această familie a trăit cîndva în Sarmația europeană, în care intra teritoriul actual al Republicii Moldova.