R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940). Privire sinoptică.

„Statalitatea moldovenească” de pe malul stâng al Nistrului datează cu anul 1924. Atunci, la 12 octombrie, în cadrul Ucrainei Sovietice a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (R.A.S.S.M.), a cărei misiunea principală a fost „exportul revoluţiei în Basarabia, România şi mai departe în Balcani”. Anume această misiune importantă a determinat formarea republicii autonome şi nu a unui district autonom, care nu putea avea constituţie proprie. În lipsa unei constituţii, nu se putea vorbi de statalitate moldovenească în stânga Nistrului, ceea ce era extrem de important pentru expansiunea regimului comunist în Balcani.[1]

Crearea R.A.S.S.M.[2] urma o tendinţă generală din Uniunea Sovietică a acelor timpuri, de creare a autonomiilor teritoriale şi acordarea unor drepturi culturale pentru diferite naţionalităţi. Prin crearea R.A.S.S.M., Kremlinul a sperat să încurajeze iredentismul pro-sovietic în Basarabia şi să-şi sporească influenţa în România, ceea ce nu a realizat decât în 1940, prin ameninţarea aplicării forţei armate.

Capitala tinerii republici autonome a fost fixată la Balta, iar din 1928, a fost mutată la Tiraspol, cu graniţa vestică fixată declarativ pe râul Prut. La Birzula, în aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţele şi Constituţia recunoscută de ucraineni la 10 mai.

Iniţial, R.A.S.S.M. a fost constituită din raioanele Camenca şi Veliko-Kosniţki din gubernia Podolia, raioanele Ananiev, Birzula, Crutîi, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia, Stavrov şi Tiraspol din gubernia Odessa, precum şi dintr-o parte a raioanelor Valea-Hoţului şi Balta (satele Pasiţel, Ghidirim, Baital). La începutul lunii decembrie 1924, a fost adăugat şi restul raionului Balta, cu oraşul omonim şi satele Grădiniţa şi Iaschi. Republica avea o suprafaţa de 8,100 km2 şi includea 11 raioane. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane.

La 29 septembrie 1926, Comitetul Executiv Central al Ucrainei, a adoptat hotărârea Cu privire la reglementarea hotarului de stat al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Timp de 2 ani de zile teritoriul R.A.S.S.M. s-a mărit cu aproximativ 2.000 de km2 (cu circa 23,7%), ajungând la 8.429 km2, iar numărul populaţiei a crescut cu 153.000 (26,7%), constituind 572.000 de persoane. În rezultatul măririi teritoriului şi a numărului populaţiei, cota românilor-moldoveni din R.A.S.S.M. a scăzut la 30%. De menţionat este că, graniţele tinerei republici erau privite de către autorităţile de la Moscova şi de cele ale Ucrainei, ca fiind administrative şi nu de stat.[3]

În 1934, suprafaţa R.A.S.S.M. era de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500 de locuitori, din care 80% erau români-moldovenia cuprindea raioanele: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol.[4]

Conform recensământului sovietic din 1926, populaţia R.A.S.S. Moldoveneşti era de 572.339 de persoane, din care 172.419 erau români (30,1%) (66,87% din totalul de 257,8 mii români câţi locuiau atunci în Ucraina), 277.515 ucraineni (48,5%), 48.868 ruşi (8,54%), 48.564 evrei (8,49%).[5]

R.A.S.S.M. a avut o viaţă scurtă – doar de 16 ani, până la 2 august 1940, când prin unirea unei părţi a ei cu partea cea mai mare a anexatei Basarabii, s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.).[6]

Înainte de 28 iunie 1940 (anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi nordului Bucovinei) şi în zilele următoare, se vorbea despre unirea teritoriilor dintre Prut şi Nistru cu R.A.S.S.M. Agenţia RATAU transmitea din Balta despre mitingul de susţinere a ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul R.A.S.S.M.”. Ecourile intenţiei C.C. al P.C. al U.R.S.S. din 11 iunie 1940, se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului şi C.C. al P.C. Unional au susţinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al U.R.S.S. de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea R.A.S.S.M. şi organiza Republica Confederativă S.S.M.”.

Pentru formarea noii republici unionale (R.S.S.M.), Kremlinul a comandat un studiu, care urma să ţină cont de considerentele etnice, istorice, economice, etc. Un asemenea raport a fost prezentat la 15 iulie 1940 şi propunea cedarea către Ucraina a judeţului basarabean Hotin (împreună cu Cernăuţiul), iar din R.A.S.S.M. să se cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesciana. Viitoarea Moldovă urma să aibă 5 regiuni: Bălţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Tiraspol, cu raioanele: Ananiev, Valea Hoţului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma, Kotovsc, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 de locuitori.

Conducerea fostei R.A.S.S.M. propunea cedarea către Ucraina, pe lângă nordul Bucovinei, a Hotinului, Ceţătii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru, să fie cedate doar raioanele Codâma, Balta şi Pesciana.

Kievul însă, prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M. Greciuha, cerea la 22 iulie 1940, ca Ucrainei să-i revină, pe lângă nordul Bucovinei, Hotin, Akkermann, Chilia şi Ismailul, Bolgradul şi opt raioane ale R.A.S.S.M. (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoţului, Ocna Roşie, Cerneansc, Kotovsk).

La 2 august 1940, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat legea formării R.S.S.M. în varianta teritorială propusă de Ucraina.

Fosta RASS Moldovenească şi Transnistria de azi

Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei "limbi moldovenești" separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența nefastă a culturii românești "burgheze", sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni și români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.

"Teoria limbii moldovenești" își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică pretinde că moldovenii sunt o națiune diferită de cea a "românilor imperialiști opresori". După al doilea război mondial, această teorie va deveni parte a ideologiei oficiale deznaționalizatoare a Partidului Comunist din RSS Moldovenească.

Pentru început au avut cîștig de cauză adepții curentului moldovenist, în școli și presă folosindu-se alfabetul chirilic. Lingvistul Leonid Madan a alcătuit o nouă limbă literară, pe baza graiurilor moldovenești din Transnistria și Basarabia, împrumuturilor din rusă și unor neologisme născocite de el însuși.

Exemplu de "limbă moldovenească" din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "De-amu v-o două luni di zăli, dicînd "Plugaru Roș" își lunjește discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirera sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî" (Petru Chior, comisar al poporului pentru învățămînt în RASS Moldovenească, în broșura "Despre orfografia moldovenească" din 1929)[1].

R.A.S.S. Moldovenească

R.A.S.S. Moldovenească, în vecinătatea României

La începutul anilor '30 în întreaga Uniune Sovietică a existat o tendință de trecere a scrisului diferitelor popoare la alfabetul latin, se plănuia ca însăși limba rusă să fie trecută la alfabet latin. Cu acest prilej, în 1932 a trecut la alfabetul latin și "limba moldovenească", renunțîndu-se la gramatica lui Leonid Madan (a cărui cărți au fost scoase din biblioteci și distruse) și folosindu-se limba română literară.

În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați de către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați din funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din Uniunea Sovietică, limba "moldovenească" a trecut înapoi la alfabetul chirilic, revenindu-se la teoria unei limbi și etnicități moldovenești diferite de cea română, fără însă să se revină în totalitate la limba literară creată de Leonid Madan.

Pentru românii din RASS Moldovenească, efectul pozitiv al creării acesteia a fost posibilitatea de a beneficia de învățământ în limba maternă. S-a dezvoltat și o literatură sovietică moldovenească, care, datorită cenzurii ideologice, schimbărilor frecvente în ceea ce se considera limbă literară și exterminării unora dintre creatori, nu a putut dezvolta opere de valoare.

Constituția RASS Moldovenești din 1925 prevedea ca limbi oficiale moldoveneasca, ucraineana și rusa. Deși autoritățile sovietice au efectuat periodic campanii de "moldovenizare", propunînd (dar nepunînd în practică) sancțiuni pentru activiștii de partid care nu vorbeau moldovenește sau stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea RASSM.

În zonă s-a produs industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost aduși muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni.

Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului 1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în Kazahstan.

Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932-1933, făcând zeci de mii de victime moarte de foame printre români și ucrainieni. (Vezi și Holodomor).

În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în ciuda primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au fost împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost "elemente chiaburești cucerite de propaganda românească".