Răzvan şi Vidra
Cea mai cumplită!
RĂZVAN
Eşti doamnă, Vidro...
VIDRA
Sunt mamă!...
Aici copilul se mişcă... Simţindu-l în sânul meu,
Uit toate şi văd acuma, văd că-s femeie şi eu!...
(Afară se aud strigăte: "Să trăiască Răzvan-vodă!")
RĂZVAN
Ascultă, iubito Vidră! Ascultă, scumpo soţie!...
Sângele nostru din leagăn va moşteni o domnie!...
(Intră Şoltuzul şi mai mulţi târgoveţi.)
ŞOLTUZUL
(închinând lui Răzvan pe o tablă de argint struguri şi spice de grâu)
După datina străbună, rămasă de la mai-mari,
Eu, şoltuzul ot-Suceava, cu cei doisprezece părgari,
Aleşi ca să fim în fruntea târgoveţilor d-aice,
Dorim măriilor-voastre ani mulţi şi viaţă ferice,
Încât să-ncingeţi Moldova, asemenea unui brâu,
Numai cu livezi de struguri, numai cu câmpii de grâu;
Căci norodul, dând domnia, se mulţumeşte cu poame,
Ca să nu piară de sete şi să nu moară de foame.
RĂZVAN
Primesc din mâinile voastre prinosul de bun ogur,
Ş-a fi părintele ţării făgăduiesc şi mă jur:
Nu voi uita niciodată c-a românului tărie
Este plugul şi cântarul mai presus de boierie...
ŞOLTUZUL
Tot după vechi obiceie, păstrate din veac în veac,
Ales-am din sânul nostru băiatul cel mai sărac,
Pentru că măriei-tale din gura-i copilărească
Să dea, fără să se teamă, o povaţă bătrânească...
Copile, sărută poala îmbrăcămintei domneşti,
Şi cum vei putea mai bine, oraţia s-o citeşti!
BĂIATUL
(după ce sărută mâna ce-i întinde Răzvan)
Măria-ta!
Nu te supăra,
Ci fii bun a ne-asculta!