Răzvan şi Vidra
Îţi vom spune cam multe Şi mărunte,
Dar tot lucruri plăcute,
Să fie drag orişicui să ne-asculte!
O sută de ani să domneşti,
Pe duşmani să-i biruieşti,
Pe vrăşmaşi să-i pedepseşti.
Dar cu moldovenii tăi,
Măcar de-o fi şi răi,
Măria-ta, să fii bun cu ei;
Şi de-i vedea unii şi desculţi,
Măria-ta tot să-i asculţi;
Căci norodul e cam năzdrăvan:
Face multe pozne într-u an;
Şi ţara-i cam nebună:
Face multe pozne şi-ntr-o lună;
Ba le-ndemână;
Şi-ntr-o săptămână;
Iar de nu te-i păzi,
Chiar într-o zi
Multe-i auzi!
RĂZVAN
(dându-i o pungă)
Destul! Să trăieşti, băiete!...
(Intră Răzaşul, Tănase şi mai mulţi căpitani.)
RĂZAŞUL
Măria-ta! Sănătate!
Isprăvit-am toată treaba fără multă greutate:
P-Aron-vodă la răcoare în spătărie l-am pus;
Boierii, mitropolitul, pe toţi la palat i-am dus;
Mai în sfârşit, lucru-i gata!
RĂZVAN
Unde-i Başotă?
RĂZAŞUL
El are
Pe Vulpoi cu toată ceata de vânători în spinare.
RĂZVAN
Bine, dragii mei tovarăşi!... Stăpânirea-mi în curând
La toţi şi la fiecare va da răsplată pe rând...
SBIEREA