Ea vrea dinte pentru dinte! Muma mumei cere samă!...

(Face o sforţare şi se scoală cu energie.)

Oare nu mai sunt eu Vidra?

(Abătură.) E cumplit al mumei dor!...

(Pe prag apare Răzvan, greu rănit, ţinut de Vulpoi şi de Răzaş. Vidra se repede îniante-i.)

A! Scăpat! Ce fericire!... Tu!

RĂZVAN

(cu un glas slab, pe când Vulpoi şi Răzaşul îl pun pe divan.) Am biruit şi mor!...

(Arătând la cadavrul lui Sbierea.)

Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, să fiu întocmai ca Sbierea?

Eu cu cinstea şi mărirea, el cu prada şi averea!

(Vidra îngenunchează şi-şi ascunde faţa în mâini.)

Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni în grămezi?

Ce-mi foloseşte domnia?... Pe-amândoi aci ne vezi

Praf, pulbere şi cenuşă!... Nebuni, ce din lăcomie,

El pentr-o biată lescaie, eu pentr-un ceas de mândrie,

Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt,

Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi mormânt!...

(Cu durere.)

Mi se-ntunecă vederea, dar văd ceva de departe...

O jumătate din mine de cealaltă se desparte...

Ah! veniţi, veniţi cu toţii!... Unde-i bătrânul Tănas?...

RĂZAŞUL

Apărându-te pe tine, mort în luptă a rămas!...

(Vulpoi plânge.)

RĂZVAN

(în agonie)

Ţigan!... Ţigan!... Apă!... Apă!...

(Cade mort peste Sbierea.)

RĂZAŞUL

Decât o aşa domnie,

Mii de tunete, mai bine-i un petec de răzăşie!...

Zmeul zmeilor să-ncapă într-o şchioapă de mormânt!...

VULPOI

(cu spaimă)

Nu vezi că-i moartă şi Vidra?... N-a zis un singur cuvânt,

Nici o vorbă, nici un ţipet, privind pe Răzvan că moare!...

VIDRA

(sculându-se liniştită)