Răzvan şi Vidra
Ea vrea dinte pentru dinte! Muma mumei cere samă!...
(Face o sforţare şi se scoală cu energie.)
Oare nu mai sunt eu Vidra?
(Abătură.) E cumplit al mumei dor!...
(Pe prag apare Răzvan, greu rănit, ţinut de Vulpoi şi de Răzaş. Vidra se repede îniante-i.)
A! Scăpat! Ce fericire!... Tu!
RĂZVAN
(cu un glas slab, pe când Vulpoi şi Răzaşul îl pun pe divan.) Am biruit şi mor!...
(Arătând la cadavrul lui Sbierea.)
Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, să fiu întocmai ca Sbierea?
Eu cu cinstea şi mărirea, el cu prada şi averea!
(Vidra îngenunchează şi-şi ascunde faţa în mâini.)
Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni în grămezi?
Ce-mi foloseşte domnia?... Pe-amândoi aci ne vezi
Praf, pulbere şi cenuşă!... Nebuni, ce din lăcomie,
El pentr-o biată lescaie, eu pentr-un ceas de mândrie,
Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt,
Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi mormânt!...
(Cu durere.)
Mi se-ntunecă vederea, dar văd ceva de departe...
O jumătate din mine de cealaltă se desparte...
Ah! veniţi, veniţi cu toţii!... Unde-i bătrânul Tănas?...
RĂZAŞUL
Apărându-te pe tine, mort în luptă a rămas!...
(Vulpoi plânge.)
RĂZVAN
(în agonie)
Ţigan!... Ţigan!... Apă!... Apă!...
(Cade mort peste Sbierea.)
RĂZAŞUL
Decât o aşa domnie,
Mii de tunete, mai bine-i un petec de răzăşie!...
Zmeul zmeilor să-ncapă într-o şchioapă de mormânt!...
VULPOI
(cu spaimă)
Nu vezi că-i moartă şi Vidra?... N-a zis un singur cuvânt,
Nici o vorbă, nici un ţipet, privind pe Răzvan că moare!...
VIDRA
(sculându-se liniştită)