Apoi bine, nu se cade orişicui

A şedea pe scaunul ţării...

RĂZVAN

Ce-nsemnează?...

TĂNASE

Proasta minte

Ar vrea să-ndulcească vorba şi nu găseşte cuvinte...

Dă-mi voie să-ţi spui pe faţă...

RĂZVAN

Spune verde, moş Tănas!

TĂNASE

Despot fu grec, Ioan-vodă fu armean şi Iancu sas...

Dar orişicum pân-acilea, din mila dumnezeiască,

Noi n-am avut nici un vodă... ştii! Ţara o să cârtească.

Ce să-i faci!... Mai bine hatman. Să nu fi fost tată-tău...

RĂZVAN

(încruntat)

Cum?...

TĂNASE

Apoi de! Bătrâneţe!... Să ne ierte Dumnezeu!...

(Iese.)

RĂZVAN

(Se aşază cu capul plecat pe mâini, apoi se scoală, face în tăcere căţiva paşi prin odaie, se opreşte pe loc.)

Nu-i greu încă patru zile de-a ne mai lupta-n cetate,

Pân' ce tabăra lui Jigmon va lovi pe leşi la spate...

Docamdată, pân-atunce, nu ne temem de păgâni:

Ramazanul lor mai ţine tocmai două săptămâni...

M-am gândit bine la toate... Câte griji şi câte trude

Numai ca s-apuci domnia!...

(Cu tulburare.) Dar pistolul nu s-aude!...

(Ascultând.)

Nu!... Tot nu!...

(Îşi freacă fruntea, se aşază iarăşi pe divan şi pleacă capul pe mâini.)

VIDRA

(intrând încet)

Acum, iubite, nu-i timp a mai cugeta!

Steaua lui Răzvan e mare: încrede-te-n steaua ta!...

Fii bărbat în orice soartă: şi-n cădere, şi-n izbândă,

Privind cu sângele rece la răsplată sau osândă!...