Răzvan şi Vidra
Atâta-i mai rău! Iubito, cată drept în ochii mei!
Drept!... Aşa!... Spune-mi, acuma, nu citeşti nimic în ei?...
VIDRA
(cu nedumerire)
Sunt tulburi...
RĂZVAN
Tulburi? Atâta?... Foarte bine! Vrea să zică,
Nici Aron-vodă în ochii-mi n-a putut citi nimică...
Ochii mi-au fost cu credinţă...
(Strângând pumnii şi cu un glas înecat.) Vidro! Vidro!... Eu voiesc
Negreşit una din două: sau moarte, ori să domnesc!
VIDRA
Asta-i şi dorinţa Vidrei... Însă trebui amânată...
Nu-i timp...
RĂZVAN
Astăzi, astăzi, astăzi; sau astăzi, ori niciodată!
Aron se-mpacă cu leşii, şi cu ajutorul lor
Se-ntăreşte la domnie, pe când eu sughiţ şi mor!
Prin duşmani să mă slăvească, iar slava duce la toate!...
Aron se-mpacă cu leşii... Fără nume, fără tron,
Ce fac eu?... Răspunde-mi, Vidro!... Aşadară, jos Aron!...
VIDRA
Nu te grăbi!... mă-ngrijeşte o presimţire ciudată.
Şi presimţirea femeii nu se-nşeală niciodată...
RĂZVAN
Vorbe seci!
VIDRA
O, nu, Răzvane! Chiar astăzi eu am visat
O vedenie grozavă, un lucru înfricoşat!...
Maica ta-n haine cernite din mormânt păşea spre mine,
Ochii-i se-necau, în lacrimi, pieptu-i gemea de suspine.
Şi durerea-i, plămădită cu mânia la un loc,
Îmi striga din gura-i moartă: Piei, nepoata lui Moţoc!...
RĂZVAN
Vise! O nimica toată! Luptătorul care-n viaţă
Întâlneşte la tot pasul însăşi moartea faţă-n faţă,
Încât i se par acuma deopotrivă morţi şi vii,
Nu-l tulbură o nălucă ce sperie pe copii!...
Ş-apoi unde-i acea Vidră care-mi tot spunea odată