Tăvălindu-se minciună, în mişelii cufundaţi,

Iar femeile ajută, şi chiar întrec pe bărbaţi,

Vânzând drumaşilr floarea tinereţilor plăpânde,

Ş-apoi sufletul Satanei, când alta nu se mai vinde,

Căci soarta lor e să vânză... nu le pasă ce şi cui!

HATMANUL

Ţigani?

RĂZVAN

(ştergând sudoarea de pe frunte)

Tatăl dumitale a fost leah?

HATMANUL

Ce vrei să-mi spui?...

RĂZVAN

Însă maica dumitale se zice c-a fost maghiară?

HATMANUL

Polcovnice! Ce-ntrebare? Unde mergem?

RĂZVAN

Aşadară,

Eşti maghiar?

HATMANUL

Ba leah; dar totuşi prea ciudate mi se par

Aceste vorbe fără noimă...

RĂZVAN

Eşti leah! Vai, nu eşti maghiar!...

Neamul se ia după taică!... După taică!... Biata mamă

De loc nu se socoteşte, de loc nu se bagă-n samă!...

Sărmana maică, ce poartă copilu-n sângele său,

Ca să-i dea suflarea vieţii, duce chinul cel mai greu,

Cu cântecul ei ne-nvaţă, cu laptele-i ne nutreşte;

Când plângem noi, ea, drăguţa, c-un zâmbet ne linişteşte

Şi plânge de bucurie văzându-ne că zâmbim;

Maica, cea dintâi fiinţă pe care noi o iubim,

Cea dintâi ce ne iubeşte, nu-i nimică! Totu-i tată!...

O, dreptate omenească! O, dreptate blestemată!...

HATMANUL

(cu îngrijire)

Polcovnice! Tu mă sperii... Eşti bolnav... Eşti rătăcit...

RĂZVAN

Maica mea a fost româncă. Tată-meu... Mai în sfârşit,