Răzvan şi Vidra
Un piept de român? S-aprinză o colibă românească?...
RĂZAŞUL
(intrând zăpăcit)
Vine hatmanul! El însuşi!...
(Iese)
VIDRA
Eu te las a cugeta
Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpe chiar ţara ta...
(Vidra iese prin o uşă, pe când prin alta intră hatmanul.)
HATMANUL
(privind în urma Vidrei)
Este sora dumitale? Acea femeie vitează,
Ce te-nsoţeşte-n războaie, înfruntă moartea, veghează
Pe câmpul de bătălie, în rând cu ostaşii mei,
Pe cari ades îi întrece?... Minune dintre femei!
RĂZVAN
Este Vidra...
HATMANUL
Astă dată cerul a fost cu dreptate,
Dând o asemenea soră la un asemenea frate...
(Se aşază, se gândeşte, apoi, după o tăcere.)
Fiindcă-astăzi dimineaţă ne certasem oarecum,
Tu nu te-aşteptai, sunt sigur, să ne mai vedem acum...
RĂZVAN
Nu, hatmane. Neaşteptată e numai cinstea cea mare
De-a te vedea-n locuinţa unui om fără-nsemnare...
HATMANUL
În întâlnirea ce-avurăm pare-mi-se că-mi spuseşi...
RĂZVAN
Şi ţi-o mai spui înc-o dată că-mi dau viaţa pentru leşi,
Ş-oriunde mă vor trimite, le voi sluji cu credinţă,
Dar nu mă bat cu românii... nu; asta-i peste putinţă!...
HATMANUL
Polcovnice! Bagă seama că, mai mult ca orişicând,
Eşti dator tocmai acuma să te jertfeşti chiar nevrând.
Ajutorul dumitale, decât altul orişicare,
Ni-i cu totul de nevoie în această-mprejurare.
Dumneata cunoşti Moldova; ţara ş-oamenii cunoşti,
Locurile, rânduiala, tot ce trebui pentru oşti...