Din albumul unui bibliofil
Şi garoafele roşeaţă.
Aici crinul se albeşte.
Colea nardul frumos creşte.
Codrul ramurile-şi tinde
Care mult văzduh cuprinde
Ciprul frunza înverzeşte
Şi văzduhul le clăteşte.
Izvoarele curg răcite,
Ca cristalul limpezite.
Scaune vezi două sute
Tot din pajişte făcute,
Cu lastre acoperite,
Toate crăiesei gătite.
Arghir se culca pe ele
Să-i treacă de ostenele. Etc.
Ş-au adormit tare foarte
Ca o părere de moarte etc.
În sfârşit ambii amorezi se întâlnesc după un şir de întâmplări care i-au despărţit necontenit, fac nuntă împărătească la care
Foarte mulţi oaspeţi adună
Făcându-şi inima bună.
Strălucesc mesele-ntinse
Tot cu flori cu sârmă prinse,
Sclipesc vase-argintuite
Şi pahare aurite.
Beau, mănâncă, ospătează,
Toată firea înviează.
Sună lăute voioase
Şi fluieri, cimpoi frumoase. Etc.
Ospăţul şase luni ţine,
Toţi cu inimile pline,
Apoi toţi în hore saltă
Cu bucurie înaltă.
Iar Elena cu Arghir, ajunşi acum pe pragul fericirii după atâta amar şi jale,
Trăiesc fără supărare
În dragostea cea mai mare.
După chin dulce viaţă
Şi după amar dulceaţă.
Ce fu uscat înverzeşte.
Amarul se îndulceşte!