tuspatru etc.?

 U

umbre

umbră

ulmeau

ulm

 V

vester

a investi

verrat

ver: porc sălbatic

verde

verde

vene

vână

verge

verigă

vitrice

vitregă

verme

vierme

vicinite

vecinătate

ventir

a vântura

 Y

yssit

ieşi

Pe lângă aceste cuvinte ce atestă antica legătură de familie a românilor cu francezii, se mai găsesc în Rabelais şi în ceilalţi vechi autori unele credinţe poporale, unele locuţiuni, precum şi unele forme gramaticale identice cu ale noastre, de exemplu:

— Il vous mettra la tête au rez de pieds. — Ţi-a sta capul undeţi stau picioarele.

— C’este là ou me deult. — Acolo mă doare.

— Ainsi m’aist Dieù. — Aşa să mă aibă Dumnezeu.

— Part joyeuz, part faché. — Parte vesel, parte supărat.

— Lui touchant maintenant les jeux, maintenant le front. — Atingându-i acum ochii, acum fruntea.

— Couvercle digne du chaudron. — După tingire şi capac.

— Femme à mauvaise tête a bon vinaigre en son menage. — La nevasta iute oţetu-i tare.

— Sans mot dire de bouche. — Făr-a zice un cuvânt din gură.

— Le char flamboyant d’Elie. — Carul sfântului Ilie.

— L’herbe qui ouvre les serrures qu’on lui présente. — Iarba fierului despre care se pomeneşte în poveştile poporale.

— Ils fouettaient magistralement les éscholiers comme on fouette les petits enfants en nos pays quand on pend un malfaitur a fin qu’il leur en soubvienne. — La noi este obiceiul de a bate copiii, când se fac hotărnicii de moşii pentru ca ei să-şi aducă aminte de locurile hotarelor.

Ils s’emanciparent, ils conspirarent, ils jurarent etc. — se emancipară, conspirară, jurară etc. — N.B. Verbele în er se terminau în arent, la a treia persoană de plural, în loc de a se termina în erent, precum se obişnuieşte astăzi.

— Que mille millions de griphes mordent pendant l’éternité les charnières de celle qui ha faiet celluy qui sema le chène dont fut construite la chaise etc. adică: O mie de milioane de căngi să muşte pentru eternitate încheieturile acelui care a născut pe acel ce a semănat stejarul din care a fost durat scaunul etc. Cine nu-şi aduce aminte de surugiii noştri, care blestemau ghinda din care a crescut stejarul, din care s-a făcut scândura, din care s-a durat corabia ce a adus în ţară pe întreprinzătorul poştelor; sau blestemau albina care va strânge ceara din care s-a face lumânarea ce va arde la căpătâiul lor etc., etc.