Teleucă Victor
Teleucă Victor (19.01.1932, Cepeleuţi, judeţul Hotin, azi Ucraina − 12.08.2002, Chișinău). Poet şi eseist. A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1958). Debutează în presă în 1949. Redactor literar la „Ţăranul sovietic” şi la televiziunea moldovenească, redactor-şef la săptămînalul „Cultura” (din 1977 − „Literatura şi arta”); secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor (1976-1984), redactor literar la revista, „Basarabia” (1984-1993). Debutează editorial cu poemul „Răscruce” (1958), urmat de volumele: „Nelinişti” (1963), „Din patru vînturi” (1964), „Insula cerbilor” (1966 − Premiul comsomolului „Boris Glavan”), „Îmblînzirea focului (1971). Versurile sale, de la o carte la alta, se transformă într-o cronică a condiţiei umane, culminînd cu naşterea unui „eu” dramatic. Volumele „Momentul inimii” (1975), „Încercarea de a nu muri” (1980), „Ciclul italian sau criza de timp” (1987), „Goniţi pasărea de cenuşă” (1992) accentuează neliniştea unui timp durut care frămîntă „Eul”. Victor Teleucă a susţinut rubricile despre fiinţă şi existenţă „Amplitudinea mea de nisip” în revistele pentru tineret. Este cunoscut şi în calitate de traducător. A realizat traduceri în română din poezia letonă, lituaniană, rusă ş. a. A obţinut Premiul de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) pentru volumul „Momentul inimii” 1980, Maestru Emerit al Artei din RSSM (1983), „Ordinul Republicii” (1999), Medalia „Mihai Eminescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor (2000). Opere: |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1490
- Populația:
- 2359 locuitori
Crasnoarmeiscoe este un sat şi comună din raionul Hînceşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Tălăiești și Crasnoarmeiscoe. Localitatea se află la distanța de 40 km de orașul Hîncești și la 67 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 2359 de locuitori. Satul Crasnoarmeiscoe a fost menționat documentar în anul 1490 cu denumirea Tălăiești.