Ştefan, Ştefan, Domn cel mare
Seamăn pe lume nu are
Decât numai mândrul soare!
Din Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de apărare!
Braţul lui fără-ncetare
Bate hoardele tătare,
Bate cetele maghiare,
Bate leşi din fuga mare,
Bate turci pe zmei călare
Şi-i scuteşte de-ngropare.
Lumea-ntreagă stă-n mirare,
Ţara-i mică, ţara-i tare
Şi duşmanul spor nu are.

A L T U L
Ştefan, Ştefan, Domn cel mare,
În Suceava cuibu-şi are
Ca un şoim voinic şi tare.
Din Suceava când el sare
Zi şi noapte, de călare,
Se bate-n patru hotare.
Pe tătari îi căsăpeşte,
Pe unguri îi pârjoleşte,[1]
Şi pe turci îi risipeşte.
Iar pe leşi cu chica tare[2]
Îi avântă-n spânzurare,
Şi-i înjugă ca să are![3]

Note
1.    ↑ Pe unguri îi pârjoleşte. Aluzie la bătălia de la Baia, unde o mulţime de unguri au pierit în focul acelui oraş.
2.    ↑ Iar pe leşi cu chica tare
Îi avânta-n spânzurare.
Într-una din năvălirile leşilor în Moldova, Ştefan Vodă i-a surprins într-un codru, şi pe câţi din ei a robit i-a spânzurat de păr în copaci. După acea nenorocită expediţie, regele polon, întorcându-se în ţara lui, a dat un decret poruncind ca toţi leşii să poarte chica scurtă. (Tradiţie).
3.    ↑ :Cântecele lui Ştefan Vodă
Şi-i înjugă ca să are.
Aluzie la Dumbrava Roşie ce a fost arată de leşi înjugaţi la plug şi semănată apoi cu ghindă.