Odată cu publicarea celui de-al patrulea eseu despre sudul Moldovei încheiem scurta noastră trecere în revistă a atracțiilor turistice din raioanele sudice ale țării. Cele trei reportaje precedente le veți găsi la aceeași rubrică. Două articole se refereau, în principal, la regiunile centrale din sudul Moldovei, unul dintre ele era despre malul drept al rîului Nistru, cursul inferior al rîului. Publicaţia noastră finală este dedicată, în mare parte, malului stîng al rîului Prut din raza raionului Cahul. Punctul final al călătoriei l-a constituit satul Giurgiuleşti, cel mai sudic punct al țării, în apropiere de care Prutul se varsă în Dunăre și unde este situat unicul port dunărean al Republicii Moldova.

Am decis ca oraşul Cahul să fie punctul de început al itinerarului nostru, deşi, ne începusem călătoria mai devreme, odată cu întinderile de stepă nemărginite ale Cahulului, transformate acum în cîmpuri cultivate. Aceste întinderi de stepă sînt tipice pentru sudul Moldovei, situat în zona renumitelor stepe ale Bugeacului, care se extind şi dincolo de frontiera ţării noastre și ocupă partea de vest a regiunii Odesa din Ucraina. Sperăm ca cu timpul, să vă povestim şi despre ele.

Am mers printr-o serie de sate, cea mai mare parte dintre care sînt situate în apropierea lacurilor luncii inundabile. Trecînd prin satele Zîrneşti, Manta, Colibaşi, Cîşliţa-Prut, Slobozia Mare, Văleni am încercat să vă arătăm ce e caracteristic și tipic pentru aceste locuri, fie casele vechi în stil tradițional moldovenesc, fie ornamentele sculptate în lemn a pervazurilor și a crestelor acoperişurilor, fie curţile bine îngrijite cu straturi de flori plantate. Însă trăsăturile distinctive ale acestor locuri sînt totuşi pantele abrupte al vechiului mal al Prutului, care se înalţă falnic deasupra satelor şi drumului, practic, pe parcursul întregului nostru traseu. Aceste pante sînt formate în cea mai mare parte din lut, fiind întretăiate de rîpi adînci şi şerpuitoare. Acestea sînt deosebit de pitorești în apropierea satelor Colibaşi, Cîşliţa Prut și Văleni. Anume aici, de-a lungul întregului sat pantele abrupte ating o înălțime de șaizeci sau mai mulţi metri și se întind pe cîţiva kilometri. Le veți vedea nu numai în pozele noastre, dar şi într-un scurt material video, filmat în satul Văleni.

A doua trăsătură caracteristică a acestor locuri este lunca inundabilă a Prutului cu numeroasele ei lacuri, inclusiv cele mai mari lacuri naturale ale ţării: Rotunda, Manta, Fontan, Dracele, Beleu. Ultimul dintre acestea face parte din Rezervația Naturală a Prutului de Jos. Tot aici, în apropiere de Văleni, am filmat braţul Prutului, Vechiul Prut, care face parte, de asemenea, din rezervaţia menţionată mai sus. Aceste locuri sînt foarte frumoase şi neumblate, practic. Anume aici, în lunca Prutului, puteți vedea cele mai numeroase colonii de păsări de apă. O parte dintre ele sînt migratoare, ele sosesc primăvara devreme și părăsesc aceste locuri toamna.

Dar povestea noastră ar fi incompletă, dacă nu v-am povesti puţin despre centrul administrativ al raionului Cahul ‒ orașul Cahul, care este numit, pe bună dreptate, capitala de sud a Moldovei, prin analogie cu capitala ei de nord ‒ oraşul Bălţi.

Pînă în anul 1835 Cahulul era o așezare nu foarte mare, cu o istorie de 500 de ani, denumirea căreia s-a schimbat de mai multe ori: Şcheia, Frumoasa, iar în anul 1835 a dobîndit statut de oraș și a primit denumirea actuală. Atunci în oraş locuiau circa 6 mii de oameni. În prezent, acesta este un oraș destul de mare, a cărei populație a depășit 36 mii de oameni.

Este un oraș multinaţional, componenţa lui etnică, conform ultimului recensămînt din Republica Moldova (2004): mai mult de 60% din populație sînt moldoveni, 17,1% sînt ruşi, 11% ‒ ucraineni, 6,66% ‒ bulgari, 3,26% ‒ găgăuzi.

La începutul anilor 1960 în Cahul a fost descoperit un izvor cu ape termale minerale cu un conţinut potrivit de hidrogen sulfurat şi clor, care e bogat totodată în bicarbonaţi, ceea ce face ca aceste ape termale să fie potrivite pentru tratamentul diferitor boli. Apa minerală de la Cahul este bogată în brom și iod, fiind utilizată în tratamentul bolilor sistemului cardiovascular și nervos, locomotor și a bolilor de piele. Din anul 1978 funcţionează sanatoriul „Nufărul Alb”, ceea ce-i conferă orașului dreptul de a fi considerat pe bună dreptate staţiune balneoclimaterică.

În anul 1999 în oraș a fost deschisă Universitatea de Stat din Cahul, care poartă numele lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

La Cahul sînt multe monumente, printre care un monument ridicat în cinstea celor 500 de ani de la prima atestare a oraşului Şcheia, dezvelit la 2 iulie 2002 şi care este o copie în miniatură a celebrului monument al Bătăliei de la Cahul, înălţat în anul 1849 și situat la periferia oraşului Vulcăneşti.

Însă impresia noastră principală după vizitarea orașului este că acolo viaţa fierbe, în oraş domneşte atmosfera unei munci sănătoase, dar mai ales, se face resimţită de-a binelea redresarea economică. În oraş sînt multe clădiri moderne, noi centre comerciale, restaurante și cafenele. Străzile oraşului sînt aglomerate, se face auzită diversitatea multilingvă. Aici vin ţăranii din satele raionului pentru a vinde produsele crescute de ei. Puteți găsi întotdeauna pește proaspăt din cunoscutele lacuri ale luncii inundabile a Prutului. În oraş activează o mulţime de întreprinderi.

Părăseam capitala de sud într-o dispoziţie bună, entuziasmaţi de cele văzute.

Ne-a surprins plăcut şi şoseaua, pe care am parcurs o mare parte din traseul nostru. Este un drum destul de modern, deși îngust, are două benzi. Se simte că drumul este îngrijit, fiind în mod regulat reparat și reînnoite porţiuni întregi. Iar acest lucru este de înțeles, deoarece pe el circulă constant vehicule grele, cu rezervoare de combustibil, umplute la terminalul de la Giurgiuleşti.

Apropiindu-ne de cea mai sudică localitate a țării, satul Giurgiuleşti, am ajuns la intersecția a două drumuri. Unul duce spre vama de la podul de peste Prut, înspre România, iar cel de-al doilea ‒ în satul propriu-zis și spre terminalul de pe Dunăre, situat aici. Din partea de sus a oraşului se vede panorama Dunării, însă nu am reuşit să ne apropiem mai mult de rîu, căci aici e zonă de frontieră.

Prima mențiune documentară despre Giurgiuleşti a fost înregistrată în anul 1484. Conform datelor recensămîntului din anul 2004 în satul Giurgiuleşti locuiau 2995 de persoane: 49,58% bărbați și 50,42% femei. Componenţa etnică: 98,03% ‒ moldoveni, 0,50% ‒ ucraineni, 0,33% ‒ ruşi, 0,50% ‒ găgăuzi, 0,17% ‒ bulgari, 0,07% ‒ polonezi, 0,03% ‒ romi, 0,37% ‒ alte naționalități.

Cel mai semnificativ monument arheologic este cetatea Giurgiuleşti. Această cetate din pămînt și lemn, face parte, probabil, din sistemul de fortificații, construit de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, pentru a se apăra împotriva invaziilor turcești. Construcţia, fortificată cu tranșee, ziduri de bîrne şi metereze de pămînt, menite pentru apărarea vadului peste Prut.

În prezent, localitatea Giurgiuleşti este un sat frumos, bine amenajat, care arată chiar festiv, ceea ce este de înțeles, căci aici se află, de fapt, porţile de sud ale Moldovei. Totuşi astfel arată doar partea centrală a satului, periferiile acestuia însă nu ies cu nimic în evidenţă şi arată ca orice alt sat din sud. Înviorarea se resimte doar în apropierea terminalului, la punctul de trecere al frontierei și la stația de autobuze.

Iată că călătoria noastră s-a încheiat, iar dvs. nu vă rămîne, decît să răsfoiţi albumul foto nu foarte mare, realizat de noi în această drumeţie. În încheierea acestui eseu, ţinem să vă spunem, că nu ne luăm rămas bun, în niciun caz, de la sudul Republicii Moldova și că intenționăm să vizităm încă nu o dată aceste locuri și să vă vorbim despre constatările noastre. Aşadar, rămîneţi cu bine, pe curînd.

Călătorie în sudul Moldovei: de la Cahul pînă la Giurgiuleşti - album foto

Ponoarele pitoreşti sus de Văleni - video