Acest colţişor uimitor al naturii se află în partea de nord a Republicii Moldova, în raionul Briceni, în apropierea confluenței rîuleţului Vilia în rîul Prut. Dacă priviţi harta Google, prezentată de noi, puteţi vedea meandrul rîuleţului Vilia în formă de potcoavă, acoperit cu o bandă îngustă (de numai 100-200 m) de pădure. Aici, valea rîului trece printre recifele de toltre, înconjurînd unele dintre ele ca să formeze astfel bucle mari și defileuri pitoreşti pe povîrnişurile cărora se întrevăd depuneri tortoniene, iar în straturile de jos ‒ sarmatice. Valea rîuleţului Vilia este sinuoasă, relativ adînca şi extraordinar de frumoasă și pitorească.

Pădurea de-a lungul rîului pare complet neexplorată, este foarte deasă, aproape de netrecut pe alocuri, în special, pe la malul rîului. Odată ce se apropie de rîul de Prut, valea rîului se adînceşte, pe alocuri pot fi văzute pantele abrupte cu aflorimente calcaroase sarmatice în straturile de jos, dar şi tortoniene. Pînă în prezent, în pădure, cresc stejari giganţi de 200-300 de ani, deşi, în cea mai mare parte au fost defrişaţi în anii ’50 ai secolului trecut, în legătură cu construcția barajului de la Costești și inundațiile zonelor de coastă ale Prutului.

În pădure se întîlnesc multe specii de arbuști diferiţi: cruşin şi spinul cerbului, păducel, vonicer (salbă moale), măceş. De asemenea, au fost planaţi artificial voniceri de plută. Pe dîmbul recifului de pe versantul drept al rîului Vilia cresc plante rezistente la secetă: siminocul, hameiul, salba rîioasă, măceşul, salvia sălbatică și multe altele. În partea de jos a pantei înverzesc: arţarul tătăresc, frasinul, ulmul, vonicerul, părul sălbatic. De-a lungul lizierelor pădurii ‒ măceşul, paducelul, dîrmozul, lemnul cîinesc, alunul. (Din cartea lui V. Verina. "Monumentele naturale ale Moldovei").

Am vizitat acest loc în vara anului 2012, în timpul uneia dintre cele mai grave secete, de aceea şi rîuleţul Vilia, și rîul Prut aveau nivelul apei extrem de scăzut. Practic, erau secate și numeroasele izvoare de-a lungul malului abrupt al rîului Prut, mai jos de gura rîuleţului Vilia. Acest mal, de asemenea, s-a constituit din calcar şi este acoperit de o pădure deasă, aproape neexplorată. Anume în această zonă a pădurii s-au păstrat intacţi stejarii uriași de 300 de ani, a căror înălțime depășește 30-35 m. Acest mal este foarte abrupt, pe alocuri are pînă la 45 de grade, aţa încît, atît coborîrea, cît și urcarea pe el prezintă anumite dificultăți.

La aproximativ 1,5 km mai jos de gura rîuleţului Vilia, la marginea satului Bezeda am dat de un izvor minunat, apele căruia au săpat în calcar o albie foarte pitorească, lungimea căreia pînă la confluența cu Prutul constituie 60-70 m, iar înălțimea sursei de deasupra Prutului - mai mult de 20 m. Iarăşi din cauza secetei severe izvorul şi pîrîul format de el aproape că au secat şi au pierdut din frumuseţea lor. Iată cum descria V. Verina acest izvor în cartea menționată mai sus:

„Un izvor abundent izvorăşte aici din depunerile tortoniene și cade pe treptele marnei cretacice spre Prut. Pietrele, pe care se scurge apa sînt de diferite culori - maro, portocaliu, galben, verde, gri și alb, cu incluziuni negre. Înălțimea totală a scurgerii izvorului e de aproximativ 20 m. Deasupra porţiunilor dezgolite atîrnă ramuri de сlocotici, alun, cruşin, paltin de cîmp (jugastru), arţar, plop, salcie. Pe proeminenţele stîncoase cresc muşchi, iarbă-grasă, licheni, cimbrişor, Chivereckia podolica (planta cu stoloni), ferigi, etc. "

Ne-au impresionat arbuştii fructiferi de la marginea pădurii, situată sus de Prut, astfel de pomuşoare măşcate de porumbele, păducel şi măceş nu ne-a fost dat să întîlnim vreodată. Acest loc extrem de pitoresc şi neexplorat l-a atras şi pe scriitorul moldovean C. Stamati-Ciurea, care vîna adesea pe aici, este posibil, ca anume peisajul acesta să-l fi inspirat să scrie povestirea „Parvenitul”.

Porţiunea de teren a configuraţiei geografice naturale din apropierea satelor Teţcani și Bezeda - album foto

Izvorul prin pădure, satul Bezeda - video