Am menționat satul Rediul Mare din raionul Dondușeni în publicația noastră despre Răut ‒ cel mai mare rîu intern din Republica Moldova. Anume din acest sat izvorăşte Răutul. Cu toate acestea, satul este cunoscut nu numai prin aceasta. Aici se afla unul dintre cele mai interesante parcuri de pe lîngă fostele conace din Republica Moldova, numărul lor în ţară constituind aproximativ 50. Din păcate, inclusiv şi acest parc, dar și multe alte parcuri sînt în delăsare aproape completă, au sălbăticit și adesea reprezintă o privelişte deloc plăcută. Nu este o excepție nici parcul din satul Rediul Mare. Cu toate acestea, am considerat necesar să vă vorbim despre el și să vă oferim posibilitatea de a-l vedea prin intermediul fotografiilor realizate de noi.

Acest parc a fost creat în anul 1912-1914 după proiectul lui I. V. Vladislavschi-Padalco și este ultima sa lucrare în domeniul construcţiei parcurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Parcul este situat la marginea satului pe panta nord-estică domoală şi ocupă suprafața de 5,2 hectare. Vă reamintim, că același arhitect este autorul proiectului parcului Ţaul.

Informațiile de bază despre planificarea parcului și despre originalitatea acestuia le-am preluat luate din cartea lui V. Leontiev „Parcurile Republicii Moldova”, publicată la Chișinău tocmai la 1967.

„Înainte să fie efectuate lucrările de plantare a arborilor în parc a fost săpată o fîntînă arteziană și s-a construit un deal artificial cu un rezervor de apă, din care apa curgea prin ţevi spre orice sector al parcului. Arborii și arbuști au fost plantați de-a lungul frontierei parcului, iar partea sa centrală este ocupată în mare parte de spațiile deschise ale poieniţelor. În mare parte au fost plantate specii locale sau acele aclimatizate cel mai bine din alte regiuni: frasinul european (în partea de sud-vest și nord-vest a parcului), ulmul și jugastrul (în partea de sud-est), salcîmul alb și cel galben (japonez) (în partea de nord-est a parcului). Inițial, graniţa exterioară a parcului o constituia un rînd de plopi piramidali, care, însă, nu s-a păstrat pînă în prezent.

Plantarea periferică protejează partea interioară a parcului de vînturi şi creează un microclimat mai prielnic, care e necesar pentru creșterea aici cu succes a speciilor specifice altor regiuni. În plus, plantaţiile periferice izolează peisajele parcului de peisajele locului, care prezintă puțin interes din punct de vedere al configuraţiei geografice şi serveşte concomitent ca fundal pentru compoziţiile plantaţiilor din partea centrală a parcului.

În compoziția peisajelor spaţiilor deschise, cînd acestea sînt privite din alte direcţii un rol important îl joacă clădirea cu un singur etaj a conacului, care nu predomină asupra parcului, ci doar vine să completeze peisajele acestuia cu pereții săi albi, acoperişul roșu și contururile complicate ale fațadelor. În plus, din orice punct n-ai privi, clădirea se vede doar parțial și de fiecare dată altfel.” (V. Leontiev „Parcurile Republicii Moldova)”.

Plantațiile parcului ocupă suprafața de 2,6 hectare, poieniţele ‒ 2,1 hectare, drumurile și terenul din jurul casei ‒ 0,4 hectare.

„... Printre plantaţiile parcului se numără 26 de specii de arbori și arbuști, inclusiv 8 specii din flora locală. Dintre speciile rar întîlnite aici cresc foarte bine: arţarul argintiu, stejarul nordic, teiul caucazian, arbuștii: de nuc Xanthoceras sorbifolia Bunge (originar din China) precum şi Exochorda Alberti grandiflora. În parc printre formele de gradină decorative se află puțin răspîndita în țara salcia albă plîngătoare, precum şi un exemplar de salcîm alb unic pentru Moldova prin forma sa elegantă.

Parcul din satul Rediul Mare poate fi considerat ca fiind unul dintre obiectele valoroase de arhitectură peisagistică (grădini-parc) ale Moldovei”. (V. Leontiev „Parcurile Republicii Moldova”).

Toate citatele aduse se referă la mijlocul secolului al XX-lea, atunci cînd starea parcului deja lăsa mult de dorit. În prezent, parcul a sălbăticit şi mai mult, arată abandonat şi e în paragină, spațiile sale deschise, mai ales cele periferice sînt pline de gunoaie. Clădirea conacului la fel e în delăsare totală cu ferestrele şi uşile astupate, bătute în cuie. Abia vizibile sînt aleile parcului, care astăzi arată mai curînd ca nişte cărărui. Cîteva poieniţe ale parcului au fost împădurite de arbuşti, astfel parcul şi-a pierdut din frumuseţea de altădată, iar planificarea acestuia, se poate ghici mai curînd, decît vedea.

Cu toate acestea, chiar cu aspectul său actual, parcul produce impresie. Sînt foarte pitoreşti grupurile de ulmi bătrîni, vîrsta cărora se apropie de cifra de 200 de ani. Din păcate a fost tăiat şirul de plopi piramidali, care servea drept graniţă exterioară pentru parc. De asemenea, nu a ajuns pînă în zilele noastre rozariul, precum și alte straturi florale, care înrămau aleile parcului din apropierea conacului.

Din conversațiile cu băştinaşii acestor locuri, am aflat, că acest parc, cică, este cumpărat de către secţia Ocnița a Căii Ferate din Moldova și că aici ar fi planificată deschiderea unei Case de odihnă pentru lucrătorii Căii ferate. Sperăm mult, că acest lucru se va dovedi adevărat şi că parcul va avea de acum înainte șansa să renască. Vă invităm să vedeţi un reportaj foto despre starea actuală a parcului, realizat în toamna anului 2012.

Parcul din satul Rediul Mare, Donduşeni - album foto