20 ianuarie 2014, 15:44 views 11705
Materiale din compartiment: Toate noutăţile | Galeria foto | Galeria video |

Rîul Cuşmirca de la Ţipordei pînă la Climăuţii de Jos

Lacul de acumulare de pe rîul Cuşmirca, în apropiere de satul Ţipordei

Şirul călătoriilor noastre a continuat, de această dată am ales să mergem de-a lungul cursului rîului Cuşmirca, situat la nordul Moldovei, iar călătoria noastră s-a dovedit a fi surprinzător de interesantă.

Rîul Cuşmirca izvorăşte de la marginea satului Ţipordei, raionul Floreşti. Este un sat mic cu o populație de 464 de persoane (2004) şi face parte din comuna Cuhureştii de Jos. Rîul izvorăşte la distanţa de aproximativ jumătate de kilometru de sat, dintr-o zonă de cîmpie mlăștinoasă. În curînd, el traversează graniţa raionului Şoldăneşti, ca apoi să curgă numai pe teritoriul acestuia.

Lungimea rîului nu depășește 30 km, informații mai exacte referitor la acest lucru nu am putut găsi. În imediata apropiere de izvorul acestuia, la aproximativ 2 km în aval, rîul este blocat de un baraj, formînd un lac de acumulare mare. În momentul călătoriei noastre (noiembrie 2013), cea mai mare parte a acestuia fusese deversată, aşa încît se putea distinge foarte clar albia rîului. Doar în preajma barajului rămăsese apă. Mai departe rîul curge printr-o vale deluroasă largă, care atinge în lățime 1-1,5 km. Rîul este împrejmuit de lunci inundabile, ceea ce ne vorbeşte despre faptul că în timpul inundațiilor rîul se revarsă pe suprafeţe destul de întinse. Lățimea rîului, în cea mai mare parte a lui, nu depăşeşte 3 m, adîncimea este de aproximativ o jumătate de metru.

De-a lungul cursului rîului am descoperit mai multe izvoare care alimentează rîul, însă din cauza toamnei calde și secetoase din nici unul dintre ele nu izvora apă. Solurile de-a lungul rîului, sînt, în general, de cernoziom, pe alocuri argiloase. Cu toate acestea, apa în rîu este relativ curată. Mai departe, rîul curge în apropierea unui sat destul de mare, cu aceeaşi denumire ca şi rîul ‒ Cuşmirca (2427 de persoane, conform datelor recensămîntului din 2004). În acest loc peste rîu a fost construit un pod din beton. Aici e acelaşi relief de cîmpie, cu dealuri nu foarte înalte. Iar pînă în satul Lelina (care e foarte mic, aici locuind doar 22 de persoane), rîul nu este prea sinuos, iar albia rîului e aproape rectilinie. Cu toate acestea, în apropiere de satul Lelina relieful începe să se schimbe. Apar pante abrupte sus de valea rîului, constituite din calcare din epoca sarmatică timpurie. Tot aici am văzut barajul mare al fostului lac de acumulare cu scufundătura din el. Apă în zăgaz nu e. Mai multe baraje și lacuri de acumulare pe Cuşmirca n-am descoperit.

Cascadele şi Groapa Lidiei de pe fundul defileului, sus de rîul Cuşmirca

În apropierea satului Lelina, a fost construit un pod mare şi frumos din beton, pe care trece şoseaua. Peste cîteva sute de metri rîul intră într-un defileu adînc și şerpuitor, împădurit totalmente. Pădurea este predominant de stejar, acoperind ambele pante ale defileului. Pe alocuri defileul este întretăiat de rîpi adînci (văgăuni). Una dintre ele este deosebit de pitorească. Panta dreaptă a acesteia formează un vîrf din bolovani de calcar enormi acoperiţi cu mușchi. Bolovani similari sînt împrăștiaşi și pe panta ei abruptă. Această rîpă aminteşte foarte mult de Rîpa Rudi sau Rîpa lui Carp de la Naslavcea. Localnicii numesc acest loc Movila. Printre aceşti bolovani, conform legendei locale, a fost îngropat moşierul din partea locului, pe care l-ar fi fost ucis pădurarul. Soția pădurarului, Lidia, fusese cică amanta moşierului, iar soțul-pădurar l-ar fi ucis din gelozie. Lidia însă nu a putut suporta moartea persoanei iubite și s-a înecat în bulboana de la fundul defileului, care aşa şi se numeşte ‒ Groapa Lidiei.

Continuîndu-ne drumeţia de-a lungul versantului drept înalt al văii Cuşmirca, am atins cel mai înalt punct al acestuia, acesta fiind numit prin partea locului ‒ Stînca Ţiglău. De aici se deschide o privelişte minunată spre defileu şi rîul care curge la fundul lui. Anume în acest punct ne-am apropiat din nou de rîu. Nu am reuşit să traversăm pe jos întreg defileul, pentru că pe aici este imposibil să treci cu maşina, iar pe alocuri chiar să-l străbaţi din cauza reliefului regiunii, precum şi din cauza desimii arbuștilor și lăstărişului. Însă tot ce a fost mai interesant am cercetat minuţios și am imprimat pe fotografii și pe video.

În defileu rîul îşi schimbă felul lui tipic de a fi și se transformă într-un rîu ca de munte. Pe această porţiune, de-a lungul întregii lui albii acesta este presărat cu bolovani de calcar, albia însăşi pe alocuri e formată din plăci de calcar şlefuite de apă. Aici am văzut cîteva cascade nu foarte mari mici, dar și praguri. Iar coborînd în aval, am descoperit vestita Groapă a Lidiei, în care rîul se scurge concomitent din 3 cascade. Vîltoarea însăşi are forma unei cupe, cu bolovani pitorești pe margini. Cînd stai la marginea Gropii Lidiei, auzi curgerea rîului peste praguri și susurul cascadelor. Este o privelişte foarte frumoasă și fascinantă și nu ne-am îndurat mult timp să plecăm din acest loc.

Confluenţa rîului Cuşmirca cu Nistrul din satul Climăuţii de Jos

Din păcate, ne-a fost imposibil să mergem pe jos de-a lungul cursului rîului din cauza pantelor abrupte şi arbuştilor foarte denşi. De aceea am urcat din nou pe vîrful pantei și am început să căutăm o cale de-a lungul rîului. Drum ca atare, bineînțeles că nu există, dar chiar și prin cîmpuri nu am reuşit să înaintăm. Așa că ne-am întors înapoi pe şosea și am mers spre destinația finală a călătoriei noastre ‒ satul Climăuţii de Jos.

Acest sat se întinde pe pantele şirurilor crestelor de calcar destul de înalte, iar partea lui de jos iese direct la malul Nistrului, foarte pitoresc în aceste locuri.

Climăuţii de Jos este un sat relativ mic cu 1070 de locuitori, conform recensămîntului din anul 2004. Din comună face parte şi satul Cot, situat la jumătate de distanță, între satele Climăuţi şi Vadul Rașcov. Ne-a plăcut satul, aici am văzut mai multe case frumoase vechi, construite în stil tradițional moldovenesc. În sat este o biserică frumoasă cu un cimitir vechi, unde am descoperit niște pietre funerare foarte interesante. Însă ne-a impresionat în mod deosebit grădinița din localitate, situată într-o clădire restaurată, cu două etaje. Din păcate, doar douăzeci de copii frecventează grădiniţa. Ea este utilată cu o sală de computere moderne, prevăzută pentru 10 locuri. Aceste calculatoare le folosesc, de asemenea, sătenii și elevii școlii locale, care nu dispun de un asemenea echipament avansat.

Dar să revenim la rîul Cuşmirca. Mare ne-a fost mirarea, cînd lîngă podul peste rîu, în partea de jos a satului, am găsit un panou cu inscripţia ‒ rîul Climăuţi. Nu, să nu credeţi că aici a apărut încă un rîu, e acelaşi rîu ‒ Cuşmirca. Numai că în urma inundaţiei recente, care a spălat podul, Primăria satului, refăcînd podul, a decis concomitent să redenumească şi rîul, dîndu-i aceeaşi denumire cu satul. Iar din conversațiile cu oameni locului, care, de altfel, s-au dovedit a fi foarte prietenoşi, am stabilit că acest rîu mai este denumit prin partea locului şi în al treilea fel ‒ Lelinca. Iată ce minuni ascunde toponimia Republicii Moldova.

După ce rîul trece pe sub podul menţionat mai sus, la circa 100 de metri, am descoperit locul unde Cuşmirca se varsă în Nistru, afluent de dreapta al căruia este. În apropiere de gura de vărsare rîul atinge lățimea de 5-7 metri, însă nu se simte practic de loc curgerea acestuia, de parcă Cuşmirca ar fi înmărmurit. Dar acest lucru nu este permanent, iar felul de a fi capricios al acestui rîu se face simțit în timpul inundațiilor și sezoanelor ploioase, spălînd drumuri, provocînd alunecări de teren și dărîmînd tot ce s-a pomenit în calea lui. O să încheiem aici reportajul nostru nu foarte mare despre un alt rîu din nord. Vă lăsăm aici în speranţa că ne vom reîntîlni pe întinderile Republicii Moldova.

 

Rîul Cuşmirca de la Ţipordei pînă la Climăuţii de Jos - album foto

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1832
Populația:
395 locuitori

Grozniţa este un sat din cadrul comunei Mihăileni, raionul Briceni. Satul este situat la o distanță de 27 km de orașul Briceni, la 38 km de stația de cale ferată Ocnița și la 202 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 395 locuitori. Prima mențiune documentară a satului Groznița datează din anul 1832.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.