Pentru acei dintre dumneavoastră, care au început nu demult călătoriile sale prin Moldova şi încă nu şi-au elaborat un plan al călătoriilor, n-au stabilit locurile cele mai preferate şi mai îndrăgite locuri, vrem să vă propunem cîteva sugestii în acest sens. Ele se vor referi la monumentele cultural-istorice la mănăstiri − care sînt caracteristice şi deosebit de vorbitoare pentru pămîntul moldovenesc. Pe întreg teritoriul Moldovei sînt deja mai mult de 40, iar dacă includem aici şi schiturile călugărilor, atunci numărul lor ajunge la 60.

E destul să plecăm undeva departe, adică să cotim de pe şoselele centrale să ieşim la un drum ce duce spre sat, că vă veţi pomeni într-o cu totul altă lume − o lume a naturii aproape virgine, cu peisaje uimitoare şi irepetabile, cu dealuri, rîpi, poieniţe, rîuri, rîuleţe, crînguri şi desigur păduri. Iar dacă, după următoarea cotitură, veţi vedea la poalele unui deal, pe malul unui lac sau rîu, lîngă marginea pădurii sau chiar în inima pădurii cupolele bisericii de la mănăstirea din preajmă, atunci fiţi siguri − aţi ajuns în cel mai frumos loc din regiune şi de cele mai dese ori este şi cel mai protejat loc de cele mai diverse cataclisme naturale.

Aşa se obişnuia din bătrîni pe acest pămînt, mănăstirile se construiau nu numai în cele mai ascunse şi mai protejate de ochi străini locuri, ci şi în cele mai frumoase şi mai fermecătoare sau chiar liniştitoare, care fac ca omul să se distanţeze de agitaţia vieţii cotidiene. Cu timpul multe dintre aceste locuri au devenit rezervaţii naturale, au fost incluse în diverse liste cu monumente ale naturii din Moldova. Astăzi ne putem mîndri cu mănăstirile restaurate, reînnoite, cu domenii îngrijite, cu călugăriţe şi călugări foarte silitori şi în acelaşi timp foarte liniştiţi. Practic toate mănăstirile sînt incluse în traseele turistice, ele fiind în primul locuri de peregrinaj a oamenilor cu adevărat credincioşi din toate colţurile ţării şi chiar de peste hotarele ei.

În anii 50 şi 60 ai secolului al XX-lea practic toate mănăstirile republicii erau închise, cu excepţia mănăstirii de la Japca din raionul Floreşti (anterior Camenca). Unele au fost distruse, mai toate au fost jefuite, transformate în depozite, spitale pentru bolnavii de tuberculoză, alcoolici, alienaţi, şcoli–internat pentru copii cu deficienţe. Şi doar începînd cu anii 80–90 ai secolului al XX-lea au fost restituite credincioşilor ca să fie din nou populate. Aproape toate au fost restabilite sau sînt pe cale să fie restaurate, sînt amenajate, înfloresc, au început traiul său mănăstiresc tihnit, domol, neînsemnat pentru cei din exterior. Au devenit locuri foarte des vizitate şi îndrăgite pentru mulţi locuitori ai republicii, dar şi pentru oaspeţii ei. Putem spune cu certitudine, că vizitarea acestor locuri nu lasă pe nimeni indiferent ─ nici pe credincioşi, nici pe ateişti.

Vă prezentăm materialele foto ale unora dintre cele mai cunoscute, dar şi cîtorva mănăstiri mai puţin cunoscute, în speranţa că acest material vă va ajuta să determinaţi traseele viitoarelor dumneavoastră călătorii şi că veţi pleca neîntîrziat.

• Mănăstirea Saharna şi Defileul Saharna (Rezina)
• Mănăstirea Calaraşăuca şi defileul cu acelaşi nume (Ocniţa, în preajma Otacilor)
• Mănăstirea Hîncu (Nisporeni)
• Mănăstirea Dobruşa (Şoldăneşti)
• Мănăstirea Căpriana (Străşeni)
• Мănăstirea Condriţa (Nisporeni)
• Mănăstirea Frumoasa (Călăraşi)
• Mănăstirea Hîrbobăţ (Călăraşi)
• Мănăstirea Hîrjăuca şi păduricea de fagi din preajma ei (Călăraşi)
• Mănăstirea Japca şi locurile din apropierea Nistrului (Floreşti)
• Mănăstirea Rudi şi pădurea din preajma ei pe povîrnişul văgăunii de la Arioneşti (Sorocа)
• Mănăstirea Ţigăneşti din rezervaţia naturală Codrii (Orhei). 

Mănăstirile Moldovei - album foto