26 august 2024, 18:00 Realitatea moldovenească 861

Tinerii pot merge oriunde. Cum găsesc un loc de muncă absolvenții universităților?

De nevoie, pentru a reține cumva tinerii specialiști în țară și pentru a asigura cu personal instituțiile medicale și cele de educație din Republica Moldova, autoritățile folosesc practica sovietică de repartizare a absolvenților de universități și colegii. Astăzi țara noastră duce lipsă de medici, asistenți medicali și infirmiere, profesori în școli, educatori în grădinițele de copii, personal auxiliar, bibliotecari, lucrători în muzee, cămine culturale și de alți specialiști.

Două fațete ale repartizării obligatorii

Cei care au trăit în perioada sovietică își amintesc, că pe atunci se practica repartizarea obligatorie a absolvenților instituțiilor de învățământ superior și mediu de specialitate. Ca să fii eliberat de la locul serviciului obligatoriu, era nevoie de motive întemeiate: de exemplu, că urmează soțul (soția) care a fost trimis la muncă în altă localitate, sau din cauza unei boli grave a unei rude, etc. Eminenții aveau prioritate la alegerea locului de muncă. Lucrurile erau foarte clare și în cazul tinerilor care au fost înmatriculați în baza îndreptării eliberate de o întreprindere sau instituție, care i-a recomandat. După absolvire, specialistul urma să revină și să lucreze acolo cel puțin trei ani. Un absolvent de facultate care nu avea o îndreptare, dar fusese repartizat de instituția educațională în funcțiile vacante din republică, la fel, trebuia să activeze acolo timp de trei ani.

Pe de o parte, bine că exista o repartizare obligatorie, deoarece asta garanta angajarea specialistului fără experiență de muncă imediat după absolvire, că doar nu toate instituțiile și companiile erau dornice să angajeze un lucrător fără experiență. Toată lumea dorea să obțină un specialist deja format, competent, cu experiență de lucru. Și dacă erau angajați totuși, apoi cu un salariu mai mic, sau chiar cu jumătate de normă și cu o perioadă de probă.

Dar pe de altă parte, tinerii specialiști nu doreau să fie repartizați undeva în provincie, unde să fie nevoiți să muncească timp de trei ani. De aceea erau atrași cu tot felul de avantaje. Ei nu puteau fi demiși la dorința șefului întreprinderii sau instituției - doar cu permisiunea specială a Ministerului Educației. Unor tineri specialiști chiar li se ofereau locuințe. La repartizare, pe îndreptare era indicat: cu sau fără acordarea locuinței. Dacă cu - atunci noului venit obligator i se oferea imediat ori propriul apartament, ori pentru început o odaie într-un cămin, un apartament departamental sau bani pentru închirierea unei locuințe. Tinerii profesioniști se bucurau de înlesniri la înscrierea copiilor în instituțiile preșcolare și alte garanții sociale.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.