15 februarie 2024, 10:20 Realitatea moldovenească 1238

De ce presa rusă îi prezintă pe marginalii din grupul Șor ca fiind întreaga opoziție

În ultimul timp, mass-media rusă publică tot mai multe declarații ale reprezentanților partidelor create și finanțate de Ilan Șor, care sînt prezentate ca fiind aproape unica opoziție din Moldova.

Șor este dat în urmărire internațională și se adăpostește în Israel, dar călătorește în Rusia, deși anterior i s-a interzis intrarea în Federația Rusă, deoarece Ilan Șor era suspectat acolo de "comportament corupt care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale". Cel puțin așa a relatat presa locală, cu referire la surse din cadrul guvernului rus.

De remarcat că Ilan Șor a avut recent o întîlnire la Moscova cu comunistul Leonid Kalașnikov, președintele Comisiei pentru afaceri CSI din Duma de Stat a Rusiei. Deși toate documentele lui Ilan Șor, inclusiv cele israeliene, au fost introduse în baza de date a Interpolului, iar obligația de a-l reține se referă la toate cele 196 de țări membre ale Interpol. Evident, acum Ilan Șor nu reprezintă nicio amenințare pentru Rusia și, dimpotrivă, potrivit unor persoane influente din această țară, el protejează interesele sale de politică externă în Republica Moldova, căutînd activ să schimbe cursul acesteia și să o readucă pe orbita intereselor geopolitice ale Federației Ruse.

Ilan Șor este prezentat ca fiind principalul opozant din Moldova, pentru că este gata să facă practic orice pentru a evita pedeapsa pentru participarea sa la "furtul secolului", are o experiență vastă în coruperea politicienilor moldoveni, este un bun organizator de proteste în masă, la care sînt aduși oameni de la sate, de obicei contra unor sume de bani.

Ilan Șor este supus numeroase sancțiuni din partea UE, SUA, Canada și alte țări și are ce pierde, așa că încearcă să obțină sprijin din partea Kremlinului și este gata de multe.

În aceste circumstanțe, sprijinul miliardarului Abramovici, care este apropiat Kremlinului și despre care se zvonește că ar fi foarte interesat de Moldova, precum și prietenia soției lui Ilan Șor, Jasmine, cu soția secretarului de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, Tatiana Navka, nu este exclus că unele "turnuri ale Kremlinului" încearcă să convingă de o anumită exclusivitate a lui Ilan Șor, care încearcă activ să folosească nemulțumirea populației prin finanțarea protestelor și răspîndirea dezinformărilor, promițînd energie ieftină și "apropierea" de Rusia după venirea sa la putere. Menționăm că cele sus-menționate sînt în mare parte speculații și zvonuri, dintre care unele sînt destul de credibile.

În Duma de Stat, Șor pleacă ca la el acasă, iar aceste vizite sînt reflectate pe larg de presa rusă. În același timp, de ce au nevoie comuniștii ruși de contacte cu Șor, care nu au fost întotdeauna foarte perspicace în ceea ce privește legăturile lor, am putea cumva explica. Dar ce interes al statului rus în dezvoltarea relațiilor cu Republica Moldova, care nu este recunoscută ca fiind neprietenoasă, a vrut să demonstreze unul dintre liderii partidului de guvernămînt "Rusia Unită", Konstantin Kosaciov, discutînd timp de o oră cu un condamnat penal într-o manieră foarte prietenoasă, este greu de explicat.

Federația Rusă are mari oportunități și un mare potențial bazat pe istoria comună și pe apropierea culturală a popoarelor din fosta URSS pentru a dezvolta legături cuprinzătoare, iar realizarea acestui potențial ar putea fi una dintre principalele sarcini ale politicii externe a Rusiei, care ar trebui să fie atribuită personalului relevant. Cu toate acestea, se pare că de \republica Moldova nu întotdeauna se ocupă persoane competente care cunosc bine situația din țările partenere și pot face recomandări adecvate conducerii de vîrf a Rusiei.

Se pare că de dezvoltarea relațiilor dintre țările noastre se ocupă, în mare parte, nu cei care studiază și dezvoltă, ci cei care reacționează la interesele cuiva, aducînd periodic relațiile moldo-ruse în impas, așa că plimbarea lui Șor pe coridoarele Dumei de Stat a Rusiei (și poate nu numai) este încă un exemplu de politică cu vederi înguste a elitei ruse față de vecinii săi.