30 iulie 2011, 11:52 Cultura 4978

„Eu am luat premiul trei, dar pentru mine acest lucru este o victorie” – Cristina Scarlat

Este o interpretă talentată din Moldova, o combinaţie de talent, voce puternică, temperament, tenacitate şi dorinţa de a lucra. Este mereu deschisă să trăiască, să cînte, să înveţe lucruri noi şi să descopere lucrurile necunoscute. E vorba de Cristina Scarlat – interpreta care a dus faima ţării noastre la festivalul „Slaveanski Bazar”.

Cu ce impresii aţi venit de la festivalul „Slaveanski Bazar”?

Am venit de la festival cu nişte impresii extraordinare. Sînt motivată să merg mai departe. M-am simţit acolo într-adevăr o personalitate. În ţara noastră nu este o asemenea atitudine faţă de artişti, doar cu mici excepţii. O astfel de experienţă în viaţa oricărui artist lasă o amprentă pozitivă. Au fost nişte zile de neuitat. Am ieşit în faţa a 5 mii de oameni pe amfiteatrul din Vitebsk, fiind acompaniată de orchestra lui Mihail Finberg. Am fost foarte apreciată de concurenţii mei. Sînt mulţumită şi mă simt încurajată atunci cînd ascultătorii îmi apreciază creaţia, pentru că eu încerc să ofer oamenilor ceva nou în muzică, să îi fac să se bucure de ceva diferit.

Cum aţi descrie experienţa trăită la Festival?

Una pozitivă, unde am găsit o atmosferă caldă, lipsită de încrîncenarea specifică festivalurilor şi concursurilor care se produc în Moldova. Am trăit cu ocazia participării la „Slaveanski Bazar” un moment de oportunitate artistică. Organizatorii festivalului au fost preocupaţi numai de punerea în valoare a talentului participanţilor, fără a face o diferenţă între concurenţi. Ni s-a acordat o maximă atenţie. Cu noi au lucrat mult la capitolul prezentare scenică, scenografie, sonorizare.

Cum au mers organizările pentru concurs?

Noi am ajuns în Minsk pe data de 5 iulie seara, pentru ca dimineaţa să începem deja repetiţiile cu orchestra. Am venit în Minsk special cu patru zile înainte de concurs, pentru a face aceste repetiţii cu orchestra. Fiecare interpret ştie că atunci cînd este o interpretare live şi se lucrează cu orchestră în spate, ai nevoie de mai multă pregătire, pentru că este un lucru mai complicat. În primul rînd trebuie să te obişnuieşti cu sunetul, cu bagheta dirijorului, cu aranjamentele. Organizatorii s-au străduit să schimbe ceva, să ne ajute în perfectarea sunetului care nu corespundea exact materialului pe care l-am trimis. Ce mi-a plăcut nespus de mult a fost că ei au creat din start o atmosferă de prietenie şi încredere. După prima repetiţie, domnul Mihail Finberg ne-a susţinut moral şi ne-a lăudat ca noi să avem mai multă încredere în sine.

Ce piese aţi pregătit pentru concurs?

În prima etapă cînd a fost tragerea la sorţi, noi am avut posibilitatea să cîntăm o piesă la alegerea noastră. Eu am ales piesa „I will survive” cîntată de Gloria Gaynor. Iar în prima seară de concurs eu am cîntat piesa lui Liviu Ştirbu „Mi-este dor de tine”. Eu cred că combinaţia text–muzică în această piesă este perfectă. În ultima seară a concursului am interpretat o piesă compusă de Ivan Aculov. Noi sîntem de mai mulţi ani prieteni cu Ivan. Într-o zi el, pur şi simplu, mi-a cîntat această piesă şi cînd am auzit cîntecul, am rămas impresionată. Am înţeles că cîntecul este al meu. Pentru un interpret foarte mult contează cînd reuşeşti să dai aripi unui cîntec care îl îndrăgeşte toată lumea. Acest cîntec a devenit hit pentru toţi cîntăreţii care au fost cu mine în concurs. La festival eu am avut parte de o concurenţă foarte serioasă chiar şi noi între noi nu ştiam care e mai bun şi, de fapt, ce loc ar trebui să ia. Eram opt chiar foarte buni şi sigur că pentru juriu a fost o mare problemă să aleagă cel mai bun interpret.

Cine dintre interpreţi V-a impresionat?

Mie mi-a plăcut foarte mult interpretul din Ucraina. El a cîntat uimitor toate trei seri. Din prima seară a cîntat nişte piese extraordinare. Vocea, maniera lui de a transmite mesajul, prezenţa lui scenică, absolut totul a fost la un nivel foarte înalt. Noi toţi, pur şi simplu, am cedat în faţa talentului lui.

Au fost şi careva momente neplăcute în cadrul concursului?

Unicul lucru care ne-a supărat pe mai mulţi participanţi a fost faptul că Belarusului anul acesta i s-a oferit premiul pe nedrept. Nu e doar părerea noastră, ci şi părerea oamenilor care au urmărit concursul. Dacă îţi propui să faci un concurs internaţional, acesta trebuie să fie internaţional. Diferenţa dintre băiatul din Ucraina şi fata din Belarus care a luat premiul mare era evidentă şi foarte mare. Chiar un om care nu are nici o treabă cu muzica îşi putea da seama că în concurs foarte mult influenţează preferinţa beloruşilor. Cred că oricum aceasta a fost în defavoarea lor şi în defavoarea fetei, pentru că lumea s-a uitat la acest lucru foarte straniu. Reacţia s-a văzut mult la înmînarea premiilor. Eu am luat premiul trei, dar pentru mine acest lucru este o victorie. Eu am venit la mine în ţară cu gîndul că sînt o învingătoare. Am venit de la concurs fericită şi bine dispusă. Pentru că am avut aprecierea concurenţilor mei, aprecierea producătorilor concurenţilor, aprecierea publicului. Am citit o carte scrisă de Ala Pugaciova, ea scria: „Da, şi eu am participat la concursuri şi am fost doar premiantă, dar pe cei care au luat locul întîi sau Grand Prix-ul nu-i ţin minte. Nici nu ştiu cine sînt ei”. Exact aceasta cred şi eu, o să vedem pînă la urmă cine şi unde va ajunge.

Cum V-aţi decis să mergeţi la festival?

Un elev de al meu vroia să meargă la acest festival. Lui i s-a propus să meargă la preselecţie şi eu am mers cu el dimineaţa, să-l susţin. În a doua jumătate a zilei se începea preselecţia pentru cei mai maturi şi eu în glumă am spus rîzînd: „Uite am venit acum cu elevul meu şi voi veni şi la orele 15 să încerc şi eu”. Şi el se uită la mine şi zice „De ce rîzi? Vină!” Pînă la urmă el m-a convins. Eu am venit, am cîntat şi am trecut concursul de preselecţie. Cred că în această victorie mai mult experienţa şi-a jucat rolul. Nu consider că am fost eu cea mai bună sau cea care trebuia, de fapt, să meargă. Pot să spun că o astfel de concurenţă cum a fost anul acesta eu de mult nu am văzut. A fost o luptă mare.

Cum poate un interpret să crească în domeniul pe care îl profesează?

În primul rînd, un artist trebuie să-şi dea seama că, pentru a deveni cineva, el trebuie să muncească foarte mult. Acum dacă nu lupţi, nu obţii nimic. Noi trăim într-o ţară foarte mică şi aici nu ai unde să te promovezi. El trebuie să înţeleagă şi să-şi aleagă un drum pe care va merge. La noi un artist cîntă şi muzică populară, şi muzică de estradă, şi rock, şi tot ce vrei. Acest lucru este incorect. Eu tot sînt cîntăreaţă universală – pot cînta şi muzică populară, şi muzică rock, dar eu nu mă bag în aceste genuri, deoarece mie îmi este aproape un alt gen de muzică pe care eu îl fac bine.


Încercaţi să scrieţi muzică proprie sau colaboraţi mereu cu compozitori?

Eu nu scriu muzică. Au fost cîndva nişte încercări, dar nu am continuat. Eu am avut noroc de foarte buni compozitori. Primul meu compozitor cu care am colaborat a fost Nicolae Caragia. Un mare compozitor şi un mare muzician. El mi-a oferit o şcoală foarte bună. Îmi este foarte greu să găsesc un compozitor care mi-ar da tot ce vreau. După aceasta am avut o colaborare cu domnul Dînga care mi-a scris o piesă destul de interesantă, şi iarăşi ceva am învăţat. Apoi am colaborat cu Maria Stoianov, Anişoara Puica, Constantin Rusnac. Am lucrat cu oameni extraordinari în viaţa mea şi cea mai deosebită colaborare este cu Ivan Aculov, care este un băiat tînăr şi talentat.

Cum aţi evoluat ca artistă?

Prima dată am păşit în scenă cînd am avut 16 ani şi cîntam, de fapt, romanţe. Eu am marele noroc să am părinţi precum sînt părinţii mei. Am crescut într-o familie de oameni de artă. Evident, eu am ascultat un alt gen de muzică, deosebit de acela pe care l-au ascultat colegii mei. Am crescut cu muzică populară, muzică clasică. Mama mi-a deschis romanţa. La început cîntam totul în stil academic. Peste un timp, foarte multă lume mă convingea să merg la clasică, dar intuiţia mi-a spus să merg în estradă. Eu cînt şi jazz, şi pop-rock, şi pop. Eu am simţit că muzica de estradă este mult mai aproape de sufletul meu. Eu sînt solistă şi în viaţă, şi tocmai de aceea nu mă vedeam în corul Teatrului de Operă.

Ce poate oferi unui interpret tînăr participarea la concursurile şi festivalurile muzicale?

Eu am participat la mai multe festivaluri şi concursuri. Sincer, eu sînt împotriva lor, pentru că de multe ori talentele adevărate au de pierdut. Marele avantaj al festivalurilor este experienţa pe care o acumulează interpretul. Evident că importante sînt şi relaţiile noi, prietenii şi promovarea. La asemenea concursuri şi festivaluri te vede altă lume. În rest, nu văd nici un avantaj, pentru că nici un concurs, nici un festival nu este pe dreptate. Trebuie să privim real situaţia. De aceea eu mulţi ani în urmă am refuzat la ideea cu festivalurile. Sînt doar cîteva festivaluri la care se merită să cînţi – „Slaveanski Bazar” face parte din această categorie. Toate premiile întîi şi Grand Prix-urile nimic absolut nu înseamnă. 95 % din ele sînt aranjate. Pentru talentele adevărate, vocile adevărate nu întotdeauna festivalurile reprezintă un lucru bun.

Ce planuri aveţi pe viitor, va urma un nou album, o piesă sau un videoclip? Ne puteţi spune cîteva detalii?

Îmi doresc să realizez un album pentru care adun deja piese. Acest album va fi unul de excepţie pentru mine. Nu am intenţia să fac în fiecare an albume. Vreau să aleg cele mai bune piese şi să fac un album care să mă reprezinte total. Îmi doresc să colaborez cu formaţii, dansatori, dar şi cu artişti internaţionali, pentru a oferi o perspectivă originală muzicii mele.

Sursa: noi.md