05 iunie 2024, 15:30 Istoria 91849

Alexandru Lăpuşneanu – un domnitor intrat în istorie

Alexandru Lăpuşneanu a avut în Moldova două domnii (1552-1561; 1564-1568). Fiul nelegitim al lui Bogdan III, nepotul lui Ștefan cel Mare, poreclit „Lăpuşneanu” după numele tîrgului Lăpuşna, locul copilăriei sale.

 Ocupă tronul Moldovei la începutul lui septembrie 1552, după ce însoţit de vreo 3000 de călăreţi poloni surprinde la Şipote pe Ion Joldea, îi taie nasul şi îl trimite la mănăstire. Numele său este Petru Stolnicul, însă urcînd pe tronul Moldovei îşi ia numele de Alexandru Lăpuşneanu şi se căsătoreşte cu Ruxandra, fiica lui Petru Rareş. Alexandru Lăpuşneanu a fost primul domn al Moldovei înscăunat nu de otomani, dominatorii ţării, ci de regele polon. A fost firesc să promoveze o politică filopolonă.

În prima sa domnie 1552–1561, Alexandru Lăpuşneanu s-a arătat domnitor cumpătat, clarvăzător. A demonstrat loialitate faţă de otomani, a susţinut relaţii cu Rusia. Cît a domnit, ţara n-a fost călcată de nimeni. Se dezvolta oricum economia, au apărut primele bresle meşteşugăreşti. La îndemnul lui Alexandru Lăpuşneanu s-au scris letopiseţe. Domnitorul a construit lăcaşe sfinte, împodobindu-le.

Dar în 1554 s-a iscat un conflict între domnitor şi unii mari boieri, care au bejenit din ţară. După 1555 domnitorul a ignorat Sfatul domnesc, ceea ce a încordat şi mai mult legăturile sale cu boierii. La 1559 la curtea Moldovei apare un oarecare Iacob Heraclid, care s-a reţinut aici mai multe luni, uneltind împotriva domniei. Domnitorul a aflat. Iacob Heraclid a fugit în Transilvania, unde aduna oaste.

Politica filopolonă supăra pe sultan, dar Alexandru Lăpuşneanu, mărind haraciul, a înlăturat primejdia detronării. Pe vremea domniei sale Suceava şi Moscova au făcut schimb de solii. A susţinut relaţii cu „frăţia pravoslavnică din Lvov”. A contribuit la zidirea bisericii Moldoveneşti din Lvov. Trădat de boieri, Alexandru Lăpuşneanu în lupta de la Verbia a fost biruit de Iacob Heraclid, care, pus de Habsburgi, a domnit în Moldova doi ani (1561–1563).

A doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568) a fost subordonată Porţii. Pe plan intern această domnie o cunoaştem, în linii mari, din nuvela lui C. Negruzzi „Alexandru Lăpuşneanu”. Domnitorul a zidit mănăstirile Slatina şi Pîngăraţi, a înzestrat cu dăruire multe lăcaşuri sfinte din ţară şi de peste hotare.

În 1568, Lăpuşneanu a căzut grav bolnav şi a cerut ca atunci cînd va fi aproape de moarte să fie călugărit. Căzînd în agonie, a fost călugărit cu numele de Pahomie. Revenindu-şi şi auzind că a fost călugărit, a zis către boieri: "că de ma voiu scula pre mulţi am să popesc şi eu". Se crede că boierii, auzindu-i cuvintele, s-au speriat și l-au otrăvit la 11 martie 1568. E îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, împreună cu soţia sa, Ruxandra.