Germania are cuvint in UE,nu?:)

"Europa va fi a Germaniei sau va dispărea

Contagiunea e o realitate în zona euro. Criza datoriilor suverane a început să se vadă cu adevărat începând cu Grecia în primăvara anului trecut şi înghiţind apoi Irlanda în toamnă şi Portugalia în primăvara acestui an. Între timp, nici celelalte ţări sudice nu s-au simţit prea bine. Dobânzile Spaniei pentru împrumuturile guvernamentale au crescut constant şi cele ale Italiei au explodat în doar câteva zile.

Există diverse teorii care pun aceste evoluţii în seama speculatorilor şi a agenţiilor de rating, care au dat calificative maxime pentru pachetele de ipoteci subprime, în timp ce acum sunt nemiloase cu ţările europene. Marţi, Moody’s a tăiat ratingul Irlandei la junk, deşi recunoştea că măsurile de austeritate luate de guvern au fost corect implementate şi în datele macro sunt în ţintele acordului de finanţare cu Troika UE/FMI/BCE, spre deosebire de Grecia care nu a reuşit să îndeplinească aproape niciun criteriu din cele impuse. A motivat că nu există premise de creştere economică, plus că mai e nevoie de un nou bailout. Cu ceva zile înainte, aceeaşi agenţie de rating a retrogradat şi Portugalia la junk. Joi, Fitch a atribuit Greciei ratingul CCC, cel mai mic din lume la ora actuală."

Fiind o tara democrata,fiecare din noi participa la crearea viitorului...Noi stim ce vrem sa alegem p/u a face un viitor mai bun?Istoria noastra nea invatat ceva?Istoria UE,SUA ne invata ceva?

Ce alegem?"indiferent cât de mulţi bani câştigăm, tindem să îi cheltuim pe toţi şi încă puţin pe lângă asta",lege dezvoltata de scriitorul englez C. Northcote Parkinson,si folosita pe larg azi.Sau"fiecare dupa posibilitate si fiecarui dupa necesitate",stiti voi de cine a fost dezvoltata...;).Sau poate le combinam cumva?...P/u cei ce cred ca UE ne va rezolva problemele,priviti o tara europeana,cu ideologii democrate,si ajutorul din partea vecinilo.

Despre legea lui Parkinson:"Brian Tracy, unul dintre cei mai apreciaţi experţi în dezvoltare personală şi profesională, explică legea lui Parkinson în toate programele sale despre succesul financiar. Această lege este una dintre cele mai cunoscute şi cele mai importante legi pentru acumularea banilor şi a bogăţiilor, în general. Ea a fost dezvoltată cu mulţi ani în urmă de scriitorul englez C. Northcote Parkinson.




Pe scurt, această lege spune că indiferent cât de mulţi bani câştigăm, tindem să îi cheltuim pe toţi şi încă puţin pe lângă asta. Întotdeauna cheltuim mai mult decât câştigăm. Cu siguranţă marea parte dintre noi câştigăm astăzi mult mai mult decât am câştigat la prima noastră slujbă sau atunci când am obţinut primul venit, dar totuşi se pare că nu este destul. Indiferent cât am câştiga, tot nu ne ajunge.
Cheia succesului financiar
Primul corolar al legii lui Parkinson spune: “Independenţa financiară se obţine încălcând Legea lui Parkinson.” Legea lui Parkinson explică capcana în care cade foarte multă lume. Acesta este motivul datoriilor, îngrijorărilor în legătura cu banii şi a frustrării din punct de vedere financiar. Veţi obţine independenţa financiară numai atunci când vă veţi dezvolta voinţa de a rezista astfel încât să nu mai cheltuiţi toţi banii pe care-i câştigaţi.
Limitaţi-vă cheltuielile
Al doilea corolar al legii lui Parkinson este: “Dacă cheltuielile dumneavoastră vor creşte mai încet decât vă cresc câştigurile, şi investiţi diferenţa de bani, veţi deveni independent financiar de-a lungul perioadei în care munciţi.” Aceasta este cheia succesului financiar. Dacă veţi cheltui mai puţin decât câştigaţi, iar diferenţa o veţi investi, vă veţi asigura drumul spre independenţa financiară. Încălcaţi legea lui Parkinson, şi veţi avea succesul garantat.
Exerciţiu
Iată un prim lucru pe care îl puteţi face începând chiar din acest moment, pentru a vă îndrepta spre independenţa financiară. Economisiţi lunar 10% din tot ceea ce câştigaţi. Atunci când luaţi salarul, primiţi un bonus sau câştigaţi o sumă de bani, puneţi deoparte 10% şi încercaţi să vă descurcaţi cu restul de 90%. Dacă la început vi se pare greu, încercaţi cu 1%, 2% şi tot aşa, până când veţi ajunge să economisiţi până la 10%, 20% sau chiar 30% şi să vă descurcaţi destul de uşor cu restul. Desigur, dacă aveţi în ce să investiţi banii aceştia, ar fi şi mai bine, dar dacă încă nu sunteţi sigur în ce i-aţi putea investi ca sa obţineţi profit, mai bine îi economisiţi pentru atunci când se va ivi o oportunitate, şi după cum spune Bob Proctor, oportunităţile sunt la tot pasul, doar că noi nu suntem conştienţi de existenţa acestora."

Si despre Grecia,tara UE ce are toate snsele sa se alinieze la spatele nostru(spatele celora ce nici nu fac parte din UE)

"Atena strânge cureaua, iar numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie creşte simţitor: mii de persoane se aliniază în faţa locurilor unde se oferă alimente şi ajung să scormonească prin coşurile de gunoi, scrie romanialibera.org. Criza financiară prin care trece Grecia se transformă rapid în una socială, în timp ce evazioniştii bogaţi nu resimt nici o problemă.

Lupta pentru supravieţuire durează 29 de minute

Jurnaliştii de la Spiegel Online scriu că de această dată lupta pentru supravieţuire durează fix 29 de minute. La ora 3 dupa-amiaza, Andreas, un preot grec ortodox de 37 de ani, deschide uşile băncii alimentare din centrul Atenei. În câteva minute, coada la care stau oamenii înfometaţi se întinde de-a lungul pieţei mari. Oameni nevoiaşi de toate vârstele aşteaptă liniştiţi: pensionari, şomeri, mame cu copii, imigranţi şi solicitanţii de azil. Preotul spune că "nu îi putem lăsa pe oameni să moară de foame. Suferă deja prea mult. Ar trebui măcar să nu rămână înfometaţi".

În numai o jumătate de oră, toate cele 1200 de produse au fost luate, făcând ca zeci de persoane să plece cu mâinile goale şi înfometate. Tot ceea ce pot spera, notează jurnaliştii germani, este ca data viitoare să se numere printre cei fericiţi.

Cozi la băncile alimentare

Katarina a avut noroc. Femeia în vârstă de 44 de ani a pus mâna pe opt salate cu morcovi, cartofi şi mazăre, pe câteva iaurturi şi pe o pungă de pâine - singura mâncare pe care familia o va avea astăzi. Ruşinată, Katarina povesteşte că ea şi fiica ei de şapte ani au fost nevoite să ia autobuzul dintr-o suburbia şi să străbată întreg oraşul pentru a beneficia de o masă caldă. Katarina a fost concediată acum un an de la fabrica de biscuiţi unde lucra.

Spyros Xaplanteris vine de la banca alimentară de un an. Cămaşa sa este murdară, iar pantalonii pătaţi. "Vin aici pentru că sunt nevoit", spune bărbatul de 62 de ani care lucra la Hilton. El spune că "doare, dar ce pot să fac? Sunt falit".

Timp de mai multe săptămâni, mii de greci nemulţumiţi au protestat împotriva Guvernului în faţa clădirii parlamentului elen. Echipe de filmare din întreaga lume vin aici să îi filmeze, însă puţini sunt cei care îşi îndreaptă atenţia şi spre aleile mai întunecate ale Atenei. Părintele Andreas şi colegii săi au fost foarte ocupaţi în ultimele săptămâni fiindcă banca sa alimentară oferă trei mese pe zi. Astfel circa 2.000 de persoane vin la prânz, 1.200 după-amiaza, iar 1.000 seara. Ei încearca să se asigure că nu hrănesc de două ori aceeaşi persoană. Acest tip de vigilenţă este necesar deoarece "numărul celor nevoiaşi creşte cu repeziciune", spune unul dintre voluntari care estimează că numărul lor a crescut cu 30 la sută. Majoritatea celor care vin la băncile alimentare sunt atât de înfometaţi încât mănâncă mâncarea chiar pe loc.

Şomajul, echivalentul falimentului social

În 2010, numărul şomerilor din Grecia a crescut cu 230.000 până la 14,8 procente. Ţinând cont de plasa socială slabă a Greciei, şomajul este echivalent cu falimentul social, mai scrie Spiegel Online. De exemplu, un şomer beneficiază de 500 de euro pe lună, timp de un an, după care statul nu mai oferă nici un fel de asistenţă. Autorităţile estimează că aproximativ 280.000 de persoane din 800.000 fără locuri de muncă pot încă cere şomaj. Acest lucru a determinat o creştere foarte mare a numărul persoanelor rămase fără o locuinţă - numai 25 la sută fiind în Atena.

Potrivit datelor oficiale, şomajul ar putea să crească până la 18 procente până la sfârşitul anului, dar alte date arată că ar putea foarte bines ă ajungă la 23 de procente, ceea c ear însemna 1,2 milioane de persoane fără un loc de muncă, susţine Savas Robolis, profesor de economie şi politici sociale la Universitatea Panteion din Atena.

Ultima dată când Grecia s-a mai confruntat cu o rată atât de mare a şomajului a fost în 1961. Urmarea a fost un val de emigrare în ţări precum Germania, iar Robolis spune că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi astăzi, cu o singură mare diferenţă: dacă oamenii care au părăsit Grecia în anii 1960 erau muncitori necalificaţi, cei care vor pleca acum sunt educaţi.

Aparent, evazioniştii stau liniştiţi

Dacă vremurile grele îi împing pe majoritatea grecilor să iasă în stradă, evazioniştii fiscali nu au de ce să se teamă. Panos Kazakos, profesor de ştiinţe politice de la Atena, spune că nu a văzut "nici o persoană care să fie închisă pentru evaziune fiscală". În acelaşi sens, Robolis spune că guvernul, care se presupune că nu are bani pentru pentru a plăti serviciile sociale, a publicat recent o listă de companii care datorează statului nouă miliarde - echivalentul în contribuţii sociale - dar nu face nimic pentru a recupera aceşti bani."