Răzvan şi Vidra
Ridicând pe brazda morţii clăi de stârvuri duşmăneşti?...
Pe când tu goneai vrăjmaşul, dând cu pieptul la năvală,
Alţii mulţi s-ascund în umbră, de-unde, răsărind cu fală,
Îi vezi mari, îi vezi în frunte, lăudaţi, slăviţi, aleşi,
Iar tu rămâi tot în urmă, ca o slugă printre leşi!
RĂZVAN
Şi tu, Vidro?
ISCOADA
Jupâneasa vorbit-a dumnezeieşte!
Câteodată prin femeie duhul cel sfânt ne vorbeşte!
De pildă, Ana, Iudita, Estera... mai în sfârşit,
Este-nvederat că leahul de loc nu te-a răsplătit...
Rusul ştie mult mai bine să dea orişicui dreptate...
RĂZVAN
Taci! Destul!
VIDRA
Vorbeşte!
ISCOADA
Ţarul îţi dăruieşte trei sate...
VIDRA
(cu dispreţ)
Bogăţie? Nu-i aceasta!
ISCOADA
Trei sate lângă Kazan,
Şi, cât va ţine războiul, o treaptă de căpitan...
VIDRA
(mişcată)
Căpitan?
ISCOADA
Mai pe dasupra, pentru creştineasca faptă,
După moarte fericirea ş-un locaş în rai te-aşteaptă...
RĂZVAN
Nu primesc!
VIDRA
Ce spui, Răzvane! Dar de ce să nu primeşti?...
Nu-i puţin căpitănia în oştile muscăleşti.
Tu nu eşti născut aice; poţi să mergi în lumea-ntreagă;
De leşi n-ai nici o nevoie şi nimica nu te leagă...
Cată-ţi norocul aiurea, dacă nu-l găsim aici!