Răzvan şi Vidra
(văzând pe Vidra, care se apropiase şi se pusese în faţa lui)
Acest om... astă muiere... muierea nu-i tocmai om,
După cum mărturiseşte fericitul Chrisostom...
RĂZVAN
Taci!
ISCOADA
Femeia-i cam limbută: ea nu pricepe ce-i taina;
Vorba-i lungă ca şi coada, coada-i lungă ca şi haina,
Precum arată prorocul!
RĂZVAN
(apucându-l de barbă)
Zău, nu mă mai stăpânesc!
ISCOADA
Nu mă necinsti!... Sunt preot şi părinte sufletesc...
RĂZVAN
Zici că eşti preot?... Dar spune-mi, popii i se cade oare
Să-şi arunce jos veşmântul, călcând rasa sub picioare,
Şi prin fapta cea mai neagră să mânjească sfântul dar,
Iscoadă-n întreaga lume, preot numai în altar?
ISCOADA
Fiule! Eu nu văd răul de-a lucra cu stăruinţă
Pentru sfântul ţar şi pentru pravoslavnica credinţă.
Păcatu-i al dumitale, care, fiind moldovean,
Îţi dai sufletul în gheara leahului celui viclean,
Popor depărtat de lege, oi rătăcite din turmă
Şi pe cari o să-i strivească judecata cea din urmă,
La un loc cu filistenii şi cu Gog şi cu Magog...
Ş-apoi făcându-le astea, unde-i folosul, mă rog?
RĂZVAN
Eu caut numai la cinste...
ISCOADA
Fleacuri! Treabă de cuvinte!
Folos, cinste, tot aceea, deşi se cheamă altminte!
Aşadar, ce fel de cinste dobândit-ai de când eşti?
Ca Nemvrodul din Scriptură, floarea cetei diavoleşti?
VIDRA
Are dreptate, Răzvane! Iat-a treia bătălie
În care braţul tău varsă ploi de sânge pe câmpie,
Ş-apoi unde-i mulţumirea şi răsplata ce-o primeşti,