Hrisoavele mele iată-s!

(Scoate din sân o legătură.) Aci trei urice sânt

De la Alexandru-vodă şi de la Ştefan cel Sfânt,

Pe cari le stropesc cu lacrimi, le şterg de praf cu suspine,

Şi le ştiu pe dinafară, făr' să fi citit!

VULPOI

Vezi bine!...

RĂZAŞUL

(sărută şi apoi ascunde legătura)

Îi ziceam eu: Măi Răzvane, nu pleca! nu fi nebun!

Decât orice trai în lume, traiul codrulu-i mai bun!...

Of! Nu vru să mă-nţeleagă!... Şi tu ştii a cui e vina?

Aşa-i când tace cocoşul, lăsând să cânte găina;

Aşa-i când capra-i în frunte, poruncind în loc de ţap,

Aşa-i când bărbatu-i coadă; aşa-i când muierea-i cap!...

Din dobitoacele toate, numai matca la albine

N-are cusur ca stăpână... Celelalte, vai!

VULPOI

Vezi bine!

RĂZAŞUL

Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moţoc!

Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpârstoc,

Pe care Vidra mi-l mişcă şi-l întoarce fără preget,

Şi la dreapta, şi la stânga, nu cu mâna, ci c-un deget!...

Ş-apoi eu nu dau cu gândul, oricât de mult chibzuiesc,

De ce Vidrei nu-i plăcuse obiceiul haiducesc?

VULPOI

M-am gândit şi eu l-aceasta, ş-am ajuns drept încheiere

Să cred că Vidra-i smintită, ca orişicare muiere,

Iar Răzvan, de-a fost odată cu o minte de bărbat,

De când ascultă pe Vidra, şi dânsul s-a deocheat;

Căci nebunia s-acaţă mai rău ca un mărăcine

Şi trece ca o căscare de la om la om...

RĂZAŞUL

(gânditor)

Vezi bine!

VULPOI

Este-nvederat că leahul nu face haz de Răzvan...

Ş-apoi de-ar mai şti, o, Doamne! că nu-i creştin, ci-i ţigan...