(văzând pe Vidra, care se apropiase şi se pusese în faţa lui)

Acest om... astă muiere... muierea nu-i tocmai om,

După cum mărturiseşte fericitul Chrisostom...

RĂZVAN

Taci!

ISCOADA

Femeia-i cam limbută: ea nu pricepe ce-i taina;

Vorba-i lungă ca şi coada, coada-i lungă ca şi haina,

Precum arată prorocul!

RĂZVAN

(apucându-l de barbă)

Zău, nu mă mai stăpânesc!

ISCOADA

Nu mă necinsti!... Sunt preot şi părinte sufletesc...

RĂZVAN

Zici că eşti preot?... Dar spune-mi, popii i se cade oare

Să-şi arunce jos veşmântul, călcând rasa sub picioare,

Şi prin fapta cea mai neagră să mânjească sfântul dar,

Iscoadă-n întreaga lume, preot numai în altar?

ISCOADA

Fiule! Eu nu văd răul de-a lucra cu stăruinţă

Pentru sfântul ţar şi pentru pravoslavnica credinţă.

Păcatu-i al dumitale, care, fiind moldovean,

Îţi dai sufletul în gheara leahului celui viclean,

Popor depărtat de lege, oi rătăcite din turmă

Şi pe cari o să-i strivească judecata cea din urmă,

La un loc cu filistenii şi cu Gog şi cu Magog...

Ş-apoi făcându-le astea, unde-i folosul, mă rog?

RĂZVAN

Eu caut numai la cinste...

ISCOADA

Fleacuri! Treabă de cuvinte!

Folos, cinste, tot aceea, deşi se cheamă altminte!

Aşadar, ce fel de cinste dobândit-ai de când eşti?

Ca Nemvrodul din Scriptură, floarea cetei diavoleşti?

VIDRA

Are dreptate, Răzvane! Iat-a treia bătălie

În care braţul tău varsă ploi de sânge pe câmpie,

Ş-apoi unde-i mulţumirea şi răsplata ce-o primeşti,