Aceasta-i cam puţin; după dreptate

Ar trebui să fii hatman, căci chiar bătălia de-azi

Nu eu, tu ai câştigat-o, viteazul cel mai viteaz! A admite pe străini

Preaînţelepte duce

RĂZVAN

Iartă-mă...

HATMANUL

(ridicând buzduganul)

Deci, în puterea semnului de hătmănie,

Răsplătind măcar în parte minunata-ţi bărbăţie,

Căpitan pe câmpul luptei te ridic şi te vestesc,

În faţa taberei mele şi prin numele crăiesc!

(Muzica militară intonează un marş triumfal. Vulpoi sare în sus, Răzaşul îşi freacă mâinile.)

RĂZVAN

Eu?... Dar cum... În ce cuvinte...

MINSKI

(cu căldură)

Căpitane, eu aş cere

Să te facă chiar polcovnic! Aş leşina de... plăcere!

O dorinţă-nvăpăiată mă tot roade ne-ncetat,

Ca dup-atâtea războaie să te văd... înaintat!...

PIOTROWSKI

(sărutând pe Răzvan)

Satisfactionis causa , şi eu te sărut acuma,

Ştiindu-te dignum esse chiar amplitudine summa

Din pricina mulţumirii

Că eşti demn... de cea mai mare cinste

HATMANUL

Însă nici căpitănia, mă jur pe-acest buzdugan,

Nu-i ceva destul de mare pentru braţul lui Răzvan.

La seimul cel mai de-aproape ţara o să te primească,

Spre mai deplină răsplată, în boierimea leşească...

Voi stărui şi eu însumi, şi toţi prietenii mei...

Dar pân' atunci, căpitane, spune-mi singur, ce mai vrei?

RĂZVAN

Nu pot mulţumi... n-am vorbe, hatmane prealuminate...

HATMANUL

(zâmbind)

A, da! Mi-am adus aminte! Printre prăzile luate