Ridicând pe brazda morţii clăi de stârvuri duşmăneşti?...

Pe când tu goneai vrăjmaşul, dând cu pieptul la năvală,

Alţii mulţi s-ascund în umbră, de-unde, răsărind cu fală,

Îi vezi mari, îi vezi în frunte, lăudaţi, slăviţi, aleşi,

Iar tu rămâi tot în urmă, ca o slugă printre leşi!

RĂZVAN

Şi tu, Vidro?

ISCOADA

Jupâneasa vorbit-a dumnezeieşte!

Câteodată prin femeie duhul cel sfânt ne vorbeşte!

De pildă, Ana, Iudita, Estera... mai în sfârşit,

Este-nvederat că leahul de loc nu te-a răsplătit...

Rusul ştie mult mai bine să dea orişicui dreptate...

RĂZVAN

Taci! Destul!

VIDRA

Vorbeşte!

ISCOADA

Ţarul îţi dăruieşte trei sate...

VIDRA

(cu dispreţ)

Bogăţie? Nu-i aceasta!

ISCOADA

Trei sate lângă Kazan,

Şi, cât va ţine războiul, o treaptă de căpitan...

VIDRA

(mişcată)

Căpitan?

ISCOADA

Mai pe dasupra, pentru creştineasca faptă,

După moarte fericirea ş-un locaş în rai te-aşteaptă...

RĂZVAN

Nu primesc!

VIDRA

Ce spui, Răzvane! Dar de ce să nu primeşti?...

Nu-i puţin căpitănia în oştile muscăleşti.

Tu nu eşti născut aice; poţi să mergi în lumea-ntreagă;

De leşi n-ai nici o nevoie şi nimica nu te leagă...

Cată-ţi norocul aiurea, dacă nu-l găsim aici!