S-a născut la 13 septembrie 1949 în regiunea Habarovsk, Rusia. Bunica şi bunicul pe linie paternă au fost activişti ai mişcării muncitoreşti din România, bunicul ei, Constantin Ivanuş a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România, bunicii ei au stat mult prin temniţele Siguranţei.

Aflîndu-se în închisoare bunicul ei s-a îmbolnăvit de tuberculoză, colegii de partid au reuşit să-l elibereze şi să-l trimită la tratament în Germania, tratamentul nu a dat rezultate şi bunicul său a decedat, soţia lui Elena se afla în această perioadă în una dintre închisorile Siguranţei, aşa încît copii lor Vasile, viitorul tată al Margaretei şi fratele său au rămas practic orfani şi au fost trimişi la Moscova la Кremlin, unde s-au aflat în custodia Nadejdei Krupskaia. Astfel Vasile, tatăl Margaretei Ivanuş a primit o educaţie aleasă  ̶  a învăţat să cînte la violoncel, a luat lecţii de canto, desena foarte bine.

Dar a început perioada stalinistă şi în anul 1937, tatăl ei a fost trimis la Kolîma, condamnat pentru 10 ani, acolo, a cunoscut-o pe Daria Popova, viitoarea mamă a Margaretei, ea a era directoare de şcoală în acea regiune, nu a fost deloc uşor pentru ea să-şi apere dragostea şi să-şi întemeieze o familie, a fost demisă din funcţie pentru legătura cu deţinuţii. Acolo s-a născut şi Margareta şi numai după multe petiţii tatăl ei a fost reabilitat şi li s-a permis să se mute cu traiul în anul 1952 la Gomel, Belarus. Părinţiilor ei li s-a permis să se căsătorească abia în anul 1953. În oraşul Gomel Margareta a mers la grădiniţă şi a absolvit şcoala primară. Dragostea pentru muzică şi cîntec i-a fost insuflată Margaretei de către tatăl ei. Ea a început să cînte de la vîrsta de 5 ani împreună cu tatăl ei şi astăzi, atingînd mai multe culmi în ale muzicii Marareta Ivanuş consideră că dragostea ei pentru muzică este realizarea tatălui său.

Apoi, după o perioadă de lungi căutări în anul 1958 tatăl ei, Vasile Ivanuş şi-a regăsit mama la Braşov, astfel s-au mutat cu traiul în România, tatăl ei a început să lucreze împreună cu alţi ingineri la testarea unuia dintre primele camioane româneşti „Carpaţi”, iar Margareta, care împlinise 9 ani a mers la şcoala românească. Nu i-a fost uşor, căci nu cunoştea limba, dar deja după vreo 6 luni a reuşit să se integreze şi chiar să devină lider în clasă, continuînd să se ocupe cu atletica uşoară şi muzica, fiind nelipsită la toate evenimentele culturale. Absolveşte în anul 1964 liceul „Spiru Haret” de la Bucureşti, România.

Apoi familia se mută iar la Gomel, o nouă provocare pentru Margareta, curriculum-ul este diferit, a fost nevoie de mult efort din partea ei ca să susţină examenele la literatura rusă, greutăţile, însă, te fac mai puternic şi alegerea profesiei a devenit evidentă pentru Margareta, căci e a ştiut întotdeuna să vrăjească publicul cu vocea sa încă de pe băncile şcolii. În anii 1965-1971 a studiat la Colegiul de Muzică „N. F. SoklovskI” din or. Gomel, Belarus, pe care îl absolveşte cu eminenţă.

După absolvirea colegiului începe să lucreze la Filarmonica din oraşul Gomel în calitate de solistă.  Fiind elevă la şcolă l-a cunoscut pe viitorul ei soţ ‒ Ghenadie Kulikov, cu care la un moment dat al carierei sale a făcut un duet, cîntînd la diverse concerte în cluburile din mediul rural şi la serate, iar mai tîrziu au creat chiar şi propriul ansamblu. Vocea ei de soprană şi a soţului ei de tenor liric se îmbină foarte frumos, mai ales la interpretarea romanţelor (genul preferat al M. Ivanuş). Tot în această perioadă de timp, tatăl Margaretei este nevoit să se mute cu traiul în România, mama ei îl urmează, iar Margareta, care era deja căsătorită şi o avea Elena, prima ei fiică, a rămas în Uniunea Sovietică. Şi a hotărît să-şi încerce norocul în calitate de solistă la ansamblul „Joc” din Republica Moldova, astfel pe parcursul anilor 1976-1977 ea a activat în calitate de solistă a ansamblului „Joc” sub conducerea lui V. Curbet, de unde însă s-a văzut nevoită să plece, căci ansamblul concerta activ peste hotarele ţării, iar pentru ea, care avea pe părinţii „peste graniţă” i-a fost aplicată interdicţia de a ieşi din ţară. După ce a plecat din ansamblul „Joc” a început să lucreze cu copii, a fost ca un balsam pentru suflet. A încercat să colaboreze cu Uniunea Compozitorilor din Moldova, a cunoscut mulţi compozitori printre care şi pe Eugeniu Doga, astfel a ajuns M. Ivanuş să cînte partiturile din filmul „Vreau să cînt” cu Svetlana Toma în rolul titular.

În anul 1977 devine solistă a grupului „Orizont”. Pe parcursul anilor 1878-1983 a luat lecţii de canto de la Georghe Zemliakova. În anul 1984 i-a fost acordat titlul onorific de Artistă Emerită a Republicii Moldova. În anii 1985-1986 este solistă a ansamblului formaţiei „Rapsodia” de pe lîngă Filarmonica Naţională.

De-a lungul carierei sale M. Ivanuş a colaborat cu mai mulţi compozitori, precum V. Zagorschi, G. Mustea, C. Rusnac, însă cîntecele lui Eugeniu Doga  i-au devenit un soi de talisman.

Margareta Ivanuş îi consideră profesori ai săi întîi de toate pe tatăl său, apoi pe Ioana Radu şi pe Clavdia Şulijenko, iar un exemplu demn de urmat pentru ea a fost Maria Bieşu. Romanţele poetului ei preferat M. Eminescu cu iz de veşnicie îi încîntă şi-i liniştesc sufletul. Astfel, în anul 1992, ea a fost distinsă cu Premiul Mare, la Festivalul-concurs „Crizantema de aur” (Tîrgovişte, România), devenind pe drept cuvînt Regina romanţelor.

În prezent M. Ivanuş participă activ la viaţa muzicală a ţării şi nu numai, ea este invitată în calitate de juriu la concursuri internaţionale, precum „Slaveanskii Bazar”, predă canto la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chișinău, printre studenţii ei se numără asemenea talente precum Valentina Naforniţă, Irina Tarasiuk ş.a.

O deosebită plăcere îi aduce conştientizarea faptului, că a reuşit să se realizeze atît în plan profesional ca interpretă, cît şi ca soţie, mamă, bunică şi că în calitatea ei de pedagog a reuşit să educe o pleiadă de artişti adevăraţi.