Busuioc Aureliu
Busuioc Aureliu (26.10.1928, Cobîlca, azi Codreanca, judeţul, Orhei). Poet, prozator, dramaturg, eseist. Provine dintr-o famile de învăţători. Liceul „T. Boga” din Timişoara. Revine din România în Moldova în 1949. Studii la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. Publică epigrame, parodii, poezii umoristice în ziarul „Tinerimea Moldovei” şi revista „Chipăruş”. Are un debut dublu – placheta pentru copii „La pădure” (1955) şi volumul de versuri satirice „Prafuri amare” (1955). Editează ulterior plachetele: „Piatra de încercare” (1958), „Firicel de floare rară” (1961) şi „Aventurile lui Nătăfleaţă” (1961), „Cizmele cocostîrcului” (1967), „Marele răţoi Max” (1968), ultimele destinate copiilor. În 1966, publică romanul „Singur în faţa dragostei”, A. Busuioc manifestîndu-se şi ca romancier. Între lirica graţioasă, romantică şi versul satiric încărcat de vervă caustică, dar bine intenţionat, versul lui A. Busuioc se cristalizează, poetul devenind o voce distinctă în lirica moldovenească. Este şef de sector la ziarul „Moldova socialistă”, redactor-şef adjunct la revista „Chipăruş”, redactor-şef la ziarul „Tinerimea Moldovei”, consultant literar, iar în 1977-1987 secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Maestru Emerit al Artei (1984); Laureat al Premiului Tineretului din fosta URSS „N. Ostrovski" (1974) şi al Premiului Naţional al Republicii Moldova (1996). Scrie şi publică romanele: „Unchiul din Paris” (1973), „Local ploi – de scurtă durată” (1986), „Lătrînd la lună” (1997), „Pactizînd cu diavolul” (2000), „Spune-mi Giony...” (2002), „D'ale vînătorii” (2005) relevă un prozator meritoriu; piesa „Radu Ştefan – întîiul şi ultimul” (1969) este memorabilă prin tematică, stil, inteligenţă şi umor. Ironia rămîne elementul forte al creaţiei sale. Traduce din literatura rusă şi universală din: Aleandru Blok, Anton Cehov, Nicolai Gogol, Alexandr Puşkin, Alexandr Griboedov, Maxim Gorkii, Mihail Şolohov, Schandor Petofi, O. Henri, Byron ş.a. Opere: „Scrieri”, Chișinău, 1981. |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1909
- Populația:
- 656 locuitori
Ivanovca este un sat şi comună din raionul Hînceşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Frasin, Costești și Ivanovca. Localitatea se află la distanța de 50 km de orașul Hîncești și la 76 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 656 de oameni. Satul Ivanovca a fost întemeiat în anul 1909.