Tatei

Frunza nucului tresare,
Oglindindu-se în lac;
Vântul un miros de floare
Îmi aduce din Bugeac.

De ce tremuri, frunzuleană,--
Fiica nucului rotat,--
Ce fior de prin poiană
Firea ţi-a cutremurat?

Eu cu ierbile poienii
N-am nimic de împărţit,
Jale mi-i că moldovenii
Încă nu s-au înfrăţit.

Vântul şuieră prin creste,
Vine zburător prin văi
Şi-mi şopteşte trista veste
Din Bugeac de la ai tăi.

Doarme tata somnul morţii,
Şi buneii-s în mormânt, --
Iar cei vii, prin voia sorţii,
Duşi din cele locuri sânt.

De la morţi aduce ştirea
Vântul veşnic zburător:
El din flori a prins şoptirea,
Flori de la mormântul lor.

Fie-aşa, dar nu mi-i teamă
Despre soarta celor părţi!
Dragostea ades mi-o cheamă
Fala câmpurilor verzi.

Mare-i fala din câmpie,
Dar bătrânii ţi-s mâhniţi.
Dragostea de unde-ţi ştie,
Că vor fi toţi înfrăţiţi?

Dragostea adânc mă leagă
Cu părinţii răposaţi.
Ştiu: din liniştea lor dragă
Răsări-vor numai fraţi.

Mărăşeşti (Moldova), 12 iulie 1917